În căutarea timpului pierdut

Acum vreo cincisprezece ani locuiam într-un apartament micuț în apropierea spitalului Elias, nu mă mutasem în Floreasca, lucram la o companie japoneză, băiatul era la liceu, aveam un cățel și cinci pisici, nu avusesem nicio zi de concediu de mai bine de 5-6 ani, cu program zi-lumină, cu sute de probleme, procese, expertize, ședințe, raportări în Japonia. Ajunsesem să gîndesc în engleză, să zic thank you de 100 de ori pe zi, să mă prefac, să mă abțin, să reușesc să îmi stăpînesc destul de bine felul meu de a fi absolut neînregimentabil, neascultător, spiritul meu rebel. Vinerea mergeam, în fiecare săptămînă, la o fabrică de mobilă undeva prin Moldova, eram președintele consiliului de administratie, sîmbăta la o firmă germană pentru consultanță financiar-contabilă. Duminica găteam 5-8 feluri de mîncare pentru băiat. Eram mereu pe repeat.Chiuleam de la serviciu o ora-două să merg la coafor sau sa îmi cumpăr vreun articol de îmbrăcăminte, office style, ceva foarte departe de ceea ce a însemnat dependența mea de Fondul Plastic mulți ani de zile.Cînd se apropia Crăciunul, ca acum, plecam cu mașina de la companie, uneori un Cielo, alteori un Mercedes alb, și cu șoferul pe care l-am avut ani de zile pînă să îmi iau eu carnet. Mergeam în Carrefour Orhideea, de obicei, rareori în Selgros sau Metro, umpleam două coșuri mari, mă mai împrumutam uneori de 1-2 milioane de la șofer, că nu aveam destui bani la mine, sau lăsam anumite articole la casă, cînd nu avea nici el bani. În Ajun, veneam mai devreme acasă, puneam un CD cu colinde la o combină Sony micuță cu doar două boxe, nu ca asta wireless surround etc pe care o am acum și nu cred că ascult ceva la ea decît pe 20 iulie cînd am mereu musafiri, băiatul meu împodobea bradul și eu aveam răbdare să gătesc toate cele de cuviință, inclusiv cozonac și diverse prăjituri. De Crăciun aveam încă energia necesară să primesc musafiri sau să merg în vizită. Cu toate astea eram oarecum fericită, în pofida înclinației mele naturale spre tragic și a voluptății suferinței dominante adesea.
Acum am făcut comandă la Mega Image online, am rugat pe cineva să îmi cumpere carnea pentru niște sarmale, cîrnați de casă și salată de boeuf, pe care le voi pregăti cu o fată care mă ajută la treabă, o dată pe săptămînă, singură nu mai am răbdare să fac. Cozonac cumpăr de la Promenada Mall prin interpus, cozonac Bujor, mi-a zis un prieten că e bun, oricum eu nu mănînc. Voi cumpăra niște fursecuri și mini-prăjituri, de la Ana. Nu avem musafiri, nu mergem la nimeni, o să împodobim bradul, Gabi va merge aproape în fiecare zi la cabinet, iar eu cred că mă voi uita la filme turcești sau nu!
Poate e de la vîrstă sau poate sunt efectele consumismului care a distrus tot pînă în fibră.

Un gînd de fiecare zi

Alienare. Nu scriu, nu citesc, nu ascult muzică, nu mă uit la televizor. Vorbesc cu doar doi prieteni. De cîteva luni bune. De fapt, nu mă mai interesează nimic, nici chiar cuvintele. M-aş exprima perfect cu emoticoane. Şi cam atît.

Viaţa lumii

Tare ne zgândără

soarta cea luzără:

unde mai sântără

ăia de fusără?

Mult au mâncatără

mult au băutără,

mulţi le-au cântatără

din alăutără.

Laur şi iederă

pă frunte-şi pusără

aiere-şi deteră

până apusără.

Lidăr sau lidără

căşile,- jenără,

le-au învelitără-n

postăre, benăre,-

pe care vântu le

rupe sau zgândără,

neîntrebându-le

ce-or fi făcândără

ăia de-şi pusără

mutra pe dânsele…

Soarta cea luzără

ne toacă pânzele,-

tare ne zgândără

şi ne tot buzără:

p-unde mai sântără

ăi de tot fusără?

Şerban Foarţă-Rimelări, Cartea Româească ,2005

Cult şi cultură

Evenimentele ne pîndesc de după colţ. Cînd vin în faţă, la intrare, toţi avem mentalitatea telenovelistului. Ce urmează, ne lăsară cu ochii în soare. În soarele de la Arena Naţională, sau cu reflectoarele în ochi prin vreun studio de tip modern, adică confesional!

De fapt, nu urmează nimic. Nimic spectaculos pentru următoarele 456 de episoade, pînă la finalul estimat, nu neapărat de IRSOP. După foarte puţin timp uiţi şi actorii şi intriga, rămîi doar cu sechelele şi insuportabilul a încă 5 ani. E ca la credite, îl faci pe 5 ani şi plăteşti dublu. Luptele, eroii negativi, ba chiar şi cei pozitivi suferă transformări de tip dr. Jekyll şi mr. Hyde. Noi, ăştia, spectatorii cu băgatul în urne rămînem la fel şi rămînem cu datoria, Dacă nu plătim, ne execută. Ca ţară!

Perimări mai mari sau mai mici

Începutul acestui articol ar putea fi foarte elaborat. Aş porni de la condiţiile economice, sociale şi politice. Aş trece în revistă principalele mutaţii pe care acestea le produc în natura umană, aş putea să ajung pînă la caracteristicile secolului al XXI-lea, referindu-mă la influenţa computerului, a cuceririlor (cu sens de înfipt steag în…) tehnologiei, cu tot ce înseamnă ifoane şi ipoduri, a softurilor create pe tehnologiile respective, de la jocuri interactive la instagrame (sic!), de la reţele de antisocializare, la reţele de alienare în masă etc. şi tot nu ar fi de ajuns, fiindcă cu siguranţă mi-ar scăpa ceva, fie pe jos, fie aiurea.
Cuprinsul l-aş personaliza, personifica, heteronimiza şi asta doar referindu-mă la mine. M-aş introduce sau, poate, m-aş extrage, m-aş indigna, văita sau, dimpotrivă, m-aş extazia, bucura, aş simula ceea ce se mai poate simula şi cîte şi mai cîte trăiri nu aş putea scoate de aici, fără a avea puterea să le mai bag înapoi în străfundurile inconştientului meu, ca să nu spun inconştienţei mele, cum, poate, mi-ar putea sugera unii mai detaşaţi sau atît de implicaţi încît.(nu e nicio greşeală de tipar)
În încheiere m-aş referi la nişte metode de salvare alternative, fiindcă, se ştie că metoda de la avioane nu merge la submarine. Apoi aş închide laptopul şi mi-aş face un partid. Aş candida pe liste foarte separate. După rezultatul electoral, cred că m-aş perima la greu! Apoi m-aş mai obşnui şi aş începe să mă perimez uşor şi numai la patru ani. Hai, cinci!

Ceva pregătiri

Salată de vinete cu humus şi seminţe de susan prăjite cu sare, salat de icre bună, drob, musaca de cartofi cu carne de vită, borş de perişoare, salată de curcoeuf, adică boeuf înlocuit cu curcan, plăcintă cu mere, pască cu brînză şi stafide, sau strafide cum zicea bunica mea, cozonac şi ouă roşii. Două zile pline! Muncă de Master Chef!

Vă pup pe toţi şi vă doresc Sărbători fericite!

De cît bovarism eram în stare…

De cît bovarism eram în stare…, chiar şi acum 30 de ani; mi-am adus astăzi aminte, primind un e-mail, de la o fostă colegă de facultate, o confidentă. Patru scrisori scrise prin anii ’80. Doamne, cît de mult nu m-am schimbat. Pun aici una dintre scrisori, ca referinţă; scuze pentru scrisul oribil, probabil eram prea plictisită sau nervoasă. Sînt ferm convinsă că şi pe blog, dacă aş scrie cu pixul, aţi rămîne surprinşi de cîte feluri de scris dispun! Un număr infinit de scrisuri, de fapt un număr infinit de stări!

Scan_Doc0017

Mulţumesc Carmen!

…

…

O primăvară care începe calendaristic cu flori de anturium! Mai mult decît toate cuvintele contorizate de wordpress.

Viaţa ca un night club

Zgomot, lume multă, fum, miros puternic de alcool, farfurii cu felii de lămîie, haine de firmă, firmă de mall, mall cu ştaif etc. Excitaţie la maximum, pînă spre „to be high”. Nopţi nedormite, zile de somn, vise în ceaţă, ceaţă în realitate. Iarnă. Nopţi lungi, zile scurte, sentimente refulate, trăiri defulate. Comunicare închisă. Caste, bîrfe, mondenism. Maşini scumpe, gadgeturi recente, asortări. Sortări pe diverse criterii antisociale. O lume. Nişte lume. Ipochimeni, oameni, tineri, bătrîni, pardon, vîrsta a doua, agăţîndu-se cu disperare de un ţel. Viaţă trăită pe orbită de electron? Poate, dar cîţi din ei ştiu de postulatele lui Bohr?! Şi chiar dacă ar şti, unde sînt forţele centrifugă şi coulombiană de altă dată?

Tu mă crede de vrei, ca pe alte femei…

La cîte nu m-am gîndit în aceste zile libere! Cîte amintiri, gînduri triste, întîmplări vesele, clipe de duioşie, clipe de nebunie. Şi nu ştiu cum, aşa, pe final de mini-vacanţă, mi-am amintit romanţa asta şi am înţeles că, de fapt, mesajul ei este şi firul roşu al amintirilor mele, puse cap la cap sau lăsate aiurea să se desfăşoare la întîmplare!