De Mărțișor

29 Februarie 2012

Să mă laud cu mărțișorul primit de la dom’ doctor! Cum ar fi putut să cumpere altfel de floare cînd eu l-am învățat, ani de-a rîndul, să aleagă florile pentru iubite și prietene? Și totuși, el mereu a cumpărat cele mai frumoase flori pentru mine; un băiețel care a devenit bărbat pe baza educației pe care i-am dat-o. Acum culeg roadele! Ce mîndră sînt de el!

Anunțuri

Un gînd pe zi

28 Februarie 2012

Nimic nu face iuțimea așa de liniștită și de blîndă, ca bărbăția și mila. Cea dintîi înfrînge pe cei ce-o războiesc de afară, iar cea de a doua, pe cei ce o războiesc din lăuntru.

Sfîntul Grigorie Sinaitul

Dependența de despărțire

26 Februarie 2012

Să zicem că vrei să te desparți de cineva. De cineva pe care tu îl știi de multă vreme, fără a-l cunoaște deloc. Tu nu-l mai iubești, nici el nu te mai iubește, de fapt, te întrebi dacă te-a iubit vreodată, te întrebi și nu răspunzi, fiindcă atunci cînd ești dependent de despărțire, iubirea nu mai are formă, nu mai are sens, nu mai are materialitate, nu mai produce manifestări, nu o poți reproduce din memorie, nu o poți recompune din bucățele. Da, ai niște amintiri, dar și acelea sînt deformate, ciuntite, memoria e parșivă și întotdeauna rezonează cu starea prezentă…
Deci cum e să fii dependent de despărțire? Adică să te desparți în fiecare zi de cineva, întîlnindu-te cu el, vorbind cu el despre asta. Stabilind termenii și condițiile, împărțind vinovățiile, asumîndu-ți ceea ce ai făcut, explicînd ce ai avut de suferit, pledînd not guilty. De parcă i-ar păsa cuiva de asta, de parcă ar exista un tribunal care să țină cont; de parcă ar exista, dar chiar există. Orice ai face nu poți să ieși basma curată, cîteodată vina atîrnă mai greu decît pierderea suferită, mîndria mai mult decît afecțiunea și orgoliul stă deasupra că de aia e orgoliu.
Suferi și nu scoți sabia să tai nodul, mai ciuntești pe ici pe colo, iar suferi și iar o iei de la început. Trec astfel 5-6 ani! Pui un plasture, pui două. Curge sînge, niciun plasture nu poate acoperi astfel de răni. Te întrebi mirat cum au reușit alții. Te gîndești să aplici metoda americană și să mergi la psiholog. Devii ușor fatalist. Ești obosit, ești groaznic de obosit, toate zilele curg în același fel și toate gîndurile se varsă în aceeași mare. Pleci, vrei să pleci undeva departe, începi să-ți faci bagajele deși cumva îți dai seama că nu ai nimic de pus în geanta de voiaj, ci dimpotrivă trebuie să scoți. Mai întîi sufletul pe care, cîndva, l-ai pus pe masă și, absolut din greșeală, cineva a călcat cu tancul, mai apoi, memoria care nu se lasă și nu te lasă, dar, mai ales, toate mijloacele de comunicare recent inventate. Scoți tot și nu pui nimic în loc. De fapt cel care e pleacă nu ești tu, ci altul pe care nu-l cunoști și cumva ți-e chiar nesuferit! Totuși, el e cel care trebuie să pășească în noua ta viață despre care nu știi absolut nimic…

Stereotipii regretabile

23 Februarie 2012

De cînd am renunţat să mai joc jocuri de socializare, – nici acum nu pot să îmi explic cum de am putut să mă hăituiesc în halul ăsta, să mă omor cu zile, să mă însclăvesc cu bună ştiinţă – deschid rar pagina facebook, adică nu pierd mai mult de, să zicem, 20 de minute pe zi, cititnd, citind…
Citind sute de maxime, habar nu am de cine inventate, de exemplu, ultimele două care mi-au atras atenţia sunau cam aşa: (din engleză pe scurt) Dacă pe glob sînt şapte miliarde de persoane de ce o accepţi lîngă tine tocmai pe aceea care te face nefericit? şi cealalată în engleză, întrucît nimeni nu poate rata traducerea, tattooed people fuck better! O fi! Nu ştiu, nu am avut ocazia, totuşi, nu înţeleg legătura, de fapt, nu o întrevăd!

Nu înţeleg ce face atîta lume pe facebook, de ce scrie acolo toate acestea, că sînt pilde, că sînt bancuri, că sînt tot felul de trăsnăi cu animăluţe, că e vorba despre cauze pierdute, dar cu potenţial mare de a nu fi cîştigate (sic!), că e vorba de micile întîmplări zilnice sau marile întîmplări istorice. Ce să selectezi din toate astea? Unde să pui zgura, unde să pui mărgăritarele? Ai doar o memorie şi de cele mai multe ori îţi joacă feste.
Totuşi, deschizi pagina zilnic, priveşti şi nu cîştigi nimic. Un gest stereotip, exact ca şi cum te-ai duce la piaţă, ca să zici că ai mai ieşit şi tu în lume…

IV

21 Februarie 2012

Zi de zi eu dau colțurile tuturor străzilor,
Și de îndată ce mă gîndesc la un lucru, mă gîndesc la un altul.
Nu mă supun decît din atavism,
Găsește totdeauna argumente să imigreze cineva care nu-i țintuit la pat.

De pe terasele tuturor cafenelelor din toate orașele
Accesibile imaginației
Observ viața care trece, o urmez neclintit,
Îi aparțin fără să scot niciun gest din buzunar,
Și fără să-mi notez ceea ce am văzut pentru ca mai tîrziu să mă prefac că l-am văzut.
(…)

Nu există concluzie de conversație care să nu-mi servească întîmplător mie,
Nu există de treizeci de ani dangăt de clopot în Lisabona, sau cincizeci de ani de seară de operă la São Carlos
Să nu fie trăite de mine cu galanterie uzurpată.

Eu am fost educat de Imaginație,
Am călătorit mereu dus de mîna ei,
Am iubit, am urît, am vorbit, am gîndit totdeauna doar pentru ea,
Și toate zilele au dinaintea lor această fereastră,
Și toate orele par în acest fel că îmi aparțin.

Fernando Pessoa – Trecerea orelor, Odă senzaționalistă – Opera Poetică, Humanitas, 2011

Nici nu știu de ce am consemnat asta aici. Pentru că mi se potrivește așa de bine și simt fiecare vers ca pe un dangăt de clopot, fiindcă sînt tristă și mi-e greu? Sau poate pentru că nici măcar Imaginația nu mai face față?

Cum poți să definești…

19 Februarie 2012

„…omul este compus din două veștminte, haina naturală și haina celestă, adică trupul și sufletul; (…)
La acest sistem religios s-au adăugat mai multe doctrine adiacente susținute de toți cei în pas cu moda; în mod deosebit toți cei educați deduceau facultățile mentale în felul următor: broderia reprezenta spirit pur; fireturile de aur reprezentau conversațiile agreabile; dantela aurită reprezenta replica spirituală; o perucă imensă căzînd bogat pe spate reprezenta umorul; iar o haină plină de pudră reprezenta o glumă pe cinste; toate acestea necesitau rafinament și delicatețe din abundență pentru a te descurca cum trebuie, precum și stricta obediență a epocii și a modelor.”
J.Swift A tale of a Tub

Și în oglindă:

SPIRITUÁL adj. 1. (FILOZ.) ideal, imaterial. (Elemente materiale și elemente ~.) 2. imaterial, nematerial, sufletesc. (Aspectul ~ al…) 3. moral, sufletesc, (înv.) moralic, moralicesc. (Ceva despre viața ~ a unui popor.) 4. psihic, psihologic, sufletesc. (Starea ~ a cuiva.) 5. intelectual. (Cultură ~.) 6. cerebral, intelectual, mintal, rațional. (Activitate ~.) 7. (BIS.) bisericesc, ecleziastic, religios, (înv.) religionar. (Dogmă ~.) 8. (BIS.) bisericesc, duhovnicesc, religios, sufletesc. (Păstor ~.) 9. adoptiv, sufletesc. (Ei sunt părinții mei ~.) 10. deștept, inteligent, (înv.) spirituos. (O conversație ~.) 11. hazliu. (Glumă ~.)

Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco

Ce frumoase ar fi fost dicționarele dacă ar fi fost scrise de Swift, probabil că ar fi devenit cele mai citite cărți din istorie, nu? Cam ca Gulliver…

Nu știu la ce mi-au folosit toate cărțile pe care le-am citit, le-am citit alandala, niciodată nu am respectat recomandările de lectură, recomandări pe care le primeam în copilărie și adolescență, nu cu severitate, dar cu fermitate. Niciodată nu am făcut fișe de lectură, deși în liceu -mi-aduc aminte perfect- ni se dădeau de citit pentru vacanță anumite cărți, iar în septembrie trebuia să ne prezentăm cu fișele de lectură… Nu le-am avut niciodată, mai ales pentru că, în vacanță, citeam cu totul alte cărți decît cele impuse, fie pentru că le citisem deja, fie pentru că nu mă atrăgeau deloc sau pentru că, pe unele, nu le-am putut citi niciodată. Chiar mă gîndesc acum cum de am reușit să termin cu bine liceul, necitind nimic de Sadoveanu, cartea Neamul Șoimăreștilor m-a chinuit luni în șir, citeam prima pagină și o luam de la început, ca și cum mintea mea refuza să fie acolo, gestul familiar de a da pagina era imposibil de făcut, am abandonat cartea, am abandonat autorul…
Am fost întotdeauna o rebelă, cred că într-adevăr am făcut numai ce am vrut să fac, am ales numai ceea ce mi-a plăcut, nu am ascultat opiniile celorlalți sau le-am ascultat doar pentru a le combate, fiindcă dacă erau în conivență cu ale mele, mă plictisea să le ascult.
Mă uit acum pe noptieră, văd 5 sau 6 volume, Faust, fiindcă m-am gîndit acum cîteva zile la ceva din carte, o frîntură de memorie și am recitit anumite pasaje, Portretul lui Dorian Gray, fiindcă mi-am adus aminte, după ce am scris pe blog despre asta, de o nuvelă de la sfîrșitul volumului, Crima lordului Arthur Savile, nuvelă care m-a fascinat de la prima lectură și am simțit nevoia să o recitesc, Saramago Fărîme de memorii, o carte pe care nu am reușit să o termin. Fac o paranteză pentru a spune că, după ce am citit Intermitențele morții, m-am detașat complet de acest autor, poate și pentru că stilul e la fel, poate și pentru că am intrat în dezacord cu anumite valorizări ale sale, poate fiindcă nu am mai găsit fascinația de la început… Passons! Mai am două volume de Agatha Christie Poirot, primele cazuri și Chiparosul trist, recitesc cu plăcere cărțile acestei autoare, mă atrag acel Le crime est partout, ca fir călăuzitor, nota de verosimilitate și caracterul criminalului. Am un volum de teatru de Eugen Ionescu, citesc fragmente din Rinocerii, îmi pare foarte actual, mă amuz și mă întristez copios!
De ce scriu toate astea?
De ce asta mă aduce à la nuit des temps? Pentru că nu mai găsesc nimic nou de citit, nu mă atrage niciun autor de ăsta de best seller, nu cred nici în te miri ce cronici, nu mai primesc recomandări de lectură…
Atunci? Mi-e dor de o carte nouă, dar care să fie veche…

Deci da, a venit Ziua îndrăgostiților! E ceva de vise rele pe oriunde te uiți, fiecare pagină de Internet are o inimioară roz, fiecare aprozar vinde un kitsch din acesta.

Sîntem sau nu sîntem îndrăgostiți, azi așteptăm un dar, o manifestare, niște bomboane inimioare, niște tandrețuri, niște complimente sau măcar absurdul La mulți ani de ziua îndrăgostiților, care văd că la noi se practică frecvent, fiind un mod de a traduce din engleză Happy Valentine’s Day!

Dar ce înseamnă să fii îndrăgostit? Mai știe cineva? Da, poate că mai știe, mai ține minte senzația aceea de upside down, tahicardia nepatologică, pierderea respirației cînd nu sună telefonul, crizele de imaginație acută, semn al geloziei cronice, dorința de a fi cu cineva sau de a-l ști aproape, dispariția completă a discernămîntului în raport cu obiectul iubirii, vălul de pe ochi în ceea ce privește defectele aceluiași obiect, dorința, comuniunea spirituală, anularea orgoliilor, a vanităților, a mîndriei, plînsul, suferința pură și voluptatea ei, certurile și împăcările, suișurile și coborîșurile, despărțirile abrupte. Despărțirile din dragoste, cele mai triste, cînd iubirea este imposibil de trăit, amorul pasional și multe, multe altele.

În oricare din aceste situații, nimănui, dar absolut nimănui, nu-i pasă de Sf. Valentin, sau poate le pasă celor ce se roagă să-i ajute să-și găsească un iubit/o iubită. Restul e comercial, se vinde, se cumpără, se mimează, se prostește, fiindcă toți abia așteaptă să se lase prostiți…

Deci, da! Ce faceți de Ziua îndrăgostiților? Vă pupați în vreun gazebo decorat cu inimioare, cumpărați ursuleți de pluș sau îi dați un ignore? I mean, puteți să-l dați?

Car Wash

13 Februarie 2012

Și eu care am mașina în service…

Am nevoie de un titlu

12 Februarie 2012

Un titlu de carte. Am subiectul, am personajele, văd cu ochii minții întîmplarea, nu știu încă finalul, nu pot găsi titlul. Nu am niciun plan și nici nu o să fac. Scriu ca și cum aș citi. Mi se dezvăluie noi posibilități. Sînt ca pe un drum plin de răspîntii, îmi place să o iau la dreapta, mă răzgîndesc și-o iau la stînga. Nu sînt în opoziție cu planul, nu am ce să respect. Aș vrea să scriu liber, deși mă gîndesc că poate va ieși ceva dezlînat. Am contextul istoric ca fir călăuzitor, iar personajele se adaptează vremurilor așa după cum au  caracterul. O carte ca o mie și una de alte cărți. O muncă grea, doar fiindcă am impresia că am ceva original de spus?!

Mă gîndeam la titlul: Dihotomia vieții mele. O mai fi pus cineva titlul ăsta? lol

Update: Am vorbit cu un prieten la telefon și mi-a recomandat să schimb titlul din Dihotomia vieții mele în Dihotomia nu are ce căuta în titlu.

Păreri?