Liliac de februarie

15 Februarie 2011

A mai trecut un an şi a venit din nou luna februarie, luna în care primesc liliac alb, floarea lunii, cum îi spun eu.

Mulţumesc, dragul meu, pentru că nu ai uitat, pentru că tu ţii cont de toate trăsnăile mele care pot fi interpretate drept capricii, dar să ştii că nu sînt! Fiindcă dacă ai fi uitat şi nu mi-ai fi adus această floare de pe insula Marte, eu cred că m-aş fi supărat şi aş fi făcut şi botic, cum bine îmi spunea un oltean dat naibii, care, deşi nu prea putea să mă sufere, îmi intuia reacţiile destul de bine şi asta fără măcar să ne fi întîlnit vreodată…

Anunțuri

(Meta)limbaj şi atît

7 Februarie 2011

Citeam şi nu citeam ultimele comentarii de pe blog. Multe cuvinte, multe chestii complicate, multe convenţii, altele decît cele respectate. Lipsa majusculelor, semne de punctuaţie puse aiurea. Cuvînt, spaţiu, virgulă, în loc de cuvînt, virgulă, spaţiu. Idei născute din alte idei. Frînturi de idei care sînt  doar rememorări disparate de lecturi. Un stil căutat? Sau căutarea unui stil? Preferinţele unui grup sau un grup de preferinţe? Nu ştiu, dar ştiu că nu-mi place. Toate chestia asta îmi provoacă o stare de dezordine interioară, un stres ca scrumul de ţigară scăpat pe tastatură, o chestie pe care vrei să o înlături cu mătura, cu făraşul, cu cîrpa, cu guma, cu tasta delete…

Poate sînt prea conservatoare, dar nu înţeleg la ce folosesc toate acestea? Pe cine impresioneză şi de ce? Mă întreb în solitudinea dată de lipsa informaţiei de acest tip, dacă e o modă americănească, un trend european sau o bazaconie adusă pe comuri puse peste comuri.

În orice caz, nu e vorba de un alt limbaj, nu aduce nimic în plus, nu ne face mai prietenoasă lectura, nici cartea scrisă. Trebuie să faci un efort întreit să citeşti punctul, ca să înţelegi unde începe şi unde se termină.  Dacă se termină ceva, fiindcă totul are un aspect neîngrijit şi neterminat. Passons!

Să ascultăm ceva. Ca şi cum am citi, ca şi cum am scrie, ca şi cum limba nu ar fi doar un limbaj.