2012 in review

30 Decembrie 2012

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

4,329 films were submitted to the 2012 Cannes Film Festival. This blog had 19,000 views in 2012. If each view were a film, this blog would power 4 Film Festivals

Click here to see the complete report.

Anunțuri

„Zona” crepusculară

25 Decembrie 2012

Din ziua de Crăciun. În toate accepţiunile consacrate ale sintagmei. O zi plină de emoţie. Plină de amintiri, nostalgii şi dor. O zi fără trafic ! Cam ca în pozele acestea…

La noi în Ardeal…

21 Decembrie 2012

2012-12-21 19.35.55Nu e Crăciun fără işlere, deşi prăjitura e importată de la austrieci, căci numele i se trage de la localitatea Bad Ischl din Austria şi se spune că era prăjitura preferată a împăratului Francisc Iosif I.
Nu ştiu cum însă, la noi în familie, poate fiindcă mama era ardeleancă get-beget, din Ţara Moţilor, prăjitura asta am făcut-o în fiecare an de Crăciun că tare bună e, deşi tare greu se face!
E cu atît mai bună cu cît stă cîteva zile la rece şi de aceea am pregătit-o azi. Şi am mai făcut şi două torte cu blat de ciocolată, cremă de vanilie şi umplutură de ananas! Ca dovadă:
2012-12-21 20.03.48

Comentarii?

Îmi umblă prin minte, de cîteva zile, citatul ăsta! De aceea nici nu am mai scris, nu fiindcă aş fi fost teribil de ocupată cu pregătirile sărbătorilor de iarnă, nu fiindcă nu am avut o viaţă plină, cu momente de consemnat. Nude sau cosmetizate. Nu că nu aş fi avut nervi, nu că nu m-aş fi certat cu diverşi şi mai ales cu cineva anume, nu că n-aş fi dormit nopţile, nu!
Şi fiindcă mă gîndeam că nu e loc să fii original, şi fiindcă mă gîndeam cîţi stau şi scriu zilnic pe bloguri,- în forumuri, pe facebook şi alte reţele neuronale de socializare prin gînduri, poze şi citate, – fără a se preocupa de vorba lui Terenţiu – confirmînd-o astfel mai abitir ca nicicînd, ei bine, din toate aceste motive şi încă multe altele în plus, am scris această postare şi nu ştiu deloc dacă m-am încadrat în spiritul Crăciunului, cum multă lume văd că s-a încadrat fără a avea habar ce înseamnă asta în afară de shopping, post şi colinde, neapărat colinde!
Între timp, let it snow!

Cine a cîştigat alegerile?

11 Decembrie 2012

În proporţie de 100%, alegerile au fost cîştigate de Antena3. În proporţie de 60%, alegerile au fost cîştigate de şcoala neocomunistă reprezentată de Ponta, cel mai bun învăţăcel al lui Iliescu; şi e posibil să-şi depăşească maestrul.
În proporţie de 100% nu pricep ce s-a votat. Programul social-democraţiei liberale? Convingerea că se va trăi mai bine? Va fi benzina mai ieftină şi salariile mai mari?
De fapt, s-a votat, absolut ca de obicei, o iluzie de schimbare, amplificată de ura faţă de Băsescu, ură care a fost foarte bine instrumentată prin circul referendumului. Şapte milioane de votanţi cu vot nerespectat?! Ei, stai că v-o tragem noi la alegeri.
Mie, dacă aş fi USL, mi-ar fi ruşine că am cîştigat ca urmare a unei manipulări ieftine făcută de un post de televiziune din alianţă, că milioanele de români care m-au votat, m-au votat ca pe un alt rău. Unul care a avut chiloţii puşi la aerisit vreo 8 ani. Zic la aerisit, fiindcă de spălat nu avea nineni cum să-i spele, iar de murdari erau aşa de murdari că nu puteai să nu te ţii de nas!
Deci să ne ţinem respiraţia încă 4 ani, exerciţiul face bine în austeritate! Vom lua exemplu de la Putin, iată:

25054_388200257932700_1530652866_n

Asta e postarea cu numărul 300. Cînd ajunsesem pe la douăsuteşiceva, mă gîndeam să scriu ceva extrem de interesant ca să marchez cumva momentul. Iată-mă cu momentul ajuns şi…nimic.
De altfel titlul spune totul.
Cultură, ioc, mă zbat între a citi cartea Bărbaţii sunt nişte porci, carte recomandată de Dan şi a nu o citi, fiindcă Delamancea a spus că dacă mă vede citind orice carte de această autoare îşi va schimba opinia despre mine. Cum nu sînt prea sigură de ce fel e opinia, bună, rea, adevărată sau falsă, cred că mă apuc de citit, măcar capra s-o împac.
Bine, capra nu se împacă aşa de uşor, fiind ocupată cu lupul, adică în admiraţie faţă de acesta. Atunci, mă întorc la varză. Varza, însă, are nişte toane ce n-ai văzut, soro!
Schimb registrul şi mă apuc de politică, zic că schimb registrul, fiindcă politica nu are nimic în comun cu cultura, în afară de nişte persoane care cred că pot face două lucruri în acelaşi preţ. Ca să mă apuc de politică, trebuie să pornesc televizorul pe unul din canalele de ştiri. Să mă pun la curent cu toate aiurelile din săptămîna cu alegerile. Să mă implic, să mă enervez, să mă indignez, să mă port după cum şi unde mi-e locul, adică la porţile Orientului. Să cad sau să nu cad în suferinţa rasei albe. Nu pot să fac toate astea, îmi sînt complet indiferente alegerile astea, poate să cîştige şi UDMR-ul. Nu mă mai interesează. Toţi sînt nişte foşti, actuali sau viitori bandiţi. Iar eu credit nu mai am de unde să dau nimănui. Buuun! Rămîne delicateţea. Chestii drăgălasşe, gînduri frumoase, urări, pupat toţi piaţa independenţii, toate neutre. Ce am mai făcut, ce n-am mai făcut, ce planuri aveam, ce prisme priveam, ce muzică ascult, ce filme vizionez, cum e vremea, ce fac de revelion, tot felul de mondenităţi, totul de suprafaţă. Suprafaţa e accidentată şi nu-mi permite. Pun totuşi un cîntec de pe youtube. Despre dragostea clandestină. Fructul oprit. Se potriveşte cu cultura, cu politica şi cu delicateţea! Mă rog!