Începutul acestui articol ar putea fi foarte elaborat. Aş porni de la condiţiile economice, sociale şi politice. Aş trece în revistă principalele mutaţii pe care acestea le produc în natura umană, aş putea să ajung pînă la caracteristicile secolului al XXI-lea, referindu-mă la influenţa computerului, a cuceririlor (cu sens de înfipt steag în…) tehnologiei, cu tot ce înseamnă ifoane şi ipoduri, a softurilor create pe tehnologiile respective, de la jocuri interactive la instagrame (sic!), de la reţele de antisocializare, la reţele de alienare în masă etc. şi tot nu ar fi de ajuns, fiindcă cu siguranţă mi-ar scăpa ceva, fie pe jos, fie aiurea.
Cuprinsul l-aş personaliza, personifica, heteronimiza şi asta doar referindu-mă la mine. M-aş introduce sau, poate, m-aş extrage, m-aş indigna, văita sau, dimpotrivă, m-aş extazia, bucura, aş simula ceea ce se mai poate simula şi cîte şi mai cîte trăiri nu aş putea scoate de aici, fără a avea puterea să le mai bag înapoi în străfundurile inconştientului meu, ca să nu spun inconştienţei mele, cum, poate, mi-ar putea sugera unii mai detaşaţi sau atît de implicaţi încît.(nu e nicio greşeală de tipar)
În încheiere m-aş referi la nişte metode de salvare alternative, fiindcă, se ştie că metoda de la avioane nu merge la submarine. Apoi aş închide laptopul şi mi-aş face un partid. Aş candida pe liste foarte separate. După rezultatul electoral, cred că m-aş perima la greu! Apoi m-aş mai obşnui şi aş începe să mă perimez uşor şi numai la patru ani. Hai, cinci!

Anunțuri