Cult şi cultură

22 Septembrie 2014

Evenimentele ne pîndesc de după colţ. Cînd vin în faţă, la intrare, toţi avem mentalitatea telenovelistului. Ce urmează, ne lăsară cu ochii în soare. În soarele de la Arena Naţională, sau cu reflectoarele în ochi prin vreun studio de tip modern, adică confesional!

De fapt, nu urmează nimic. Nimic spectaculos pentru următoarele 456 de episoade, pînă la finalul estimat, nu neapărat de IRSOP. După foarte puţin timp uiţi şi actorii şi intriga, rămîi doar cu sechelele şi insuportabilul a încă 5 ani. E ca la credite, îl faci pe 5 ani şi plăteşti dublu. Luptele, eroii negativi, ba chiar şi cei pozitivi suferă transformări de tip dr. Jekyll şi mr. Hyde. Noi, ăştia, spectatorii cu băgatul în urne rămînem la fel şi rămînem cu datoria, Dacă nu plătim, ne execută. Ca ţară!

Anunțuri

3 Responses to “Cult şi cultură”


  1. ”toţi avem mentalitatea telenovelistului”

    Pe ce vă bazați această propoziție universală? Care „to(n)ți”?

    ”Noi, ăştia, spectatorii cu băgatul în urne rămînem la fel şi rămînem cu datoria, Dacă nu plătim, ne execută. Ca ţară!”

    Ca băgător în urnă, recunosc, aveți dreptate. Dar dacă vă supără doar ce s-a întâmplat la Arena Națională, atunci mă situez pe un front ideologic separat. Dacă vă nemulțumesc toți politicienii post-decembriști, atunci „combatem împreună”.

    Am scris, cândva, pe aici: dv. aveți nemulțumiri justificate, dar nu recunoașteți că erorile nu sunt din cauza cutărui politician, sau cutărui partid, ci sunt din cauza sistemului însuși. Dv. vreți un „capitalism cu față umană”.

    • Sorina D. Says:

      Am zis de mentalitatea telenovelistului, fiindcă asta e cea care de la un episod la altul ţine lumea cu sufletul la gură aşteptînd să vadă ce urmează. De obicei nu urmează nimic pînă la final cînd se lămuresc toate. Totuşi lumea se uită cu aceeaşi ardoare la fiecare episod. Cam aşa şi cu dramoletele din politică. Da, mă supără ceea ce s-a întîmplat la Arena Naţională, mi-a zbîrlit părul conexiunea pe care am făcut-o. Şi, da, mă nemulţumesc toţi politicienii, în special cei care candidează la preşedinţie. Parcă sînt nişte marionete, iar ceea ce joacă, joacă prost. Nu mai cred în aceste noţiuni de comunism, capitalism, socialism etc. Nu ne lasă globalizarea şi nici nu o să mai fie altceva decît crizism. O criză ce nu va mai trece şi o tranziţie permanentă, de dragul oximoronului.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: