Concupiscența din jurnal

31 Martie 2013

Ba o mostră de manierism, ba un desen mai mult decît explicit, ba un dans din buric, ba nimic!
Poate fi de la vreme, poate fi vremelnic, dar e aici. Concupiscența ne surîde condescendent. Indiferent cine, pe unde, scrie distihuri nu e mai presus, nici mai prejos, de ele, adică undeva pe lîngă buric. Să nu ne mirăm, să nu ne mai fandosim, să acceptăm că ne interesează, ne excitează, ne face să ne imaginăm, poate chiar să sperăm, să versificăm, să desenăm, să dansăm. Sîntem orientali și dedați luxurii. Ne uităm la filme istorice în care firul istoric abia dacă reprezintă 5 la sută din conținutul ideatic al scenariului, restul de 95 fiind dat de amoruri. Clandestine, monogame, poligame, platonice sau finalizate, cu finalizare în… decoruri somptuoase, în pietre prețioase, în rochii de mătase.
Manierismul e în noi, iată o mostră autohtonă:

Spovedania unui copil al erosului nostru

„Cum doamnelor de-odinioară
Eu nu le-am fost contemporan,
Cum scris în sorți le-a fost să moară
Și la un alt meridian;

Cum fastele amante-antice
Prostituîndu-se-n Suburr
N-au cum să-nvie-un ev propice
Deși de maculat augur;

Cum, iar, la rîndu-le acele
Bastarde brune de-arhierei,
Domnițe dulci și infidele
Înmiresmînd a stînjenei

Nu s-au învrednicit să-nfrunte
Sărutul celei mai reci guri;
Cum favoritele mărunte,
Și Marea Tîrfă din Scripturi,

Și veselele hetaire,
Și nobilele cu blazon,
Logodnicele fără mire
Purcese grele de cocon…

…ce pardemoniu de ispite!
La care să te hotărăști
Din hora fețelor dospite
Sub farduri, horbotă și măști?

Infante duse-n cruciate?
Ibovnice de prinți-dinaști
Fecioare culte, viciate
De paji perfizi, efebi și caști?

Metrese de prelați catolici?
Regine văduve-n harem
Cu ochii răi și melancolici
Și părul ca un recviem?

Putane blonde, princiare,
Cu care un regat răstorni?
Papese arborînd tiare
Sau castelane cu licorni?

Și starețele-n rantii sumbre,
Și suveranele-n exil,
Ajunse fumegoase umbre,
În Hades și-au aflat azil:

E pradă-acest alai de rochii,
De grații și de goliciuni
-Ce-a-nchis de-atîta vreme ochii-
Teribilei putreziciuni.

Atunci, copile imorale,
Soții de cineaști ratați,
Și chelnerițe cu parale,
Și fete bune, fără tați,

Subțiri surori de caritate,
Actrițe-adulte în turneu,
Studente-fără facultate
Eleve – fără de liceu,

Și primadone – fără voce,
Și profesoare – fără post,
Puștoaice cu ardori precoce,
Și mature în preț de cost,

Și taxatoare, și modiste,
Și specimene-n genul cult
Intrară-n șirul lungii liste
A doamnelor de mai demult,

Spre-a fi amantele meree
– Model al Veșnicei Muieri!
N-au fost decît succedanee
De spectre dintr-un timp de ieri;

Puteau fi hrană și otravă
Și disperare și destin
Și giumbușluc și clipă gravă
Și mit și suflet clandestin,

Și exorcismul meu în porții:
Să uit de ochii ce m-atrag
Ai Vechii Păzitoare-a Porții
Ce-ntîmpină amanții-n prag.

Astfel, mă vindecară,-n fine,
De para poftelor lumești…
Mă-ntorc spre-acele concubine
Din cărți, miniaturi și frești,

Cu gingașele lor contururi
De care-mi este iarăși dor,
Spre-a fi contemporan de-a pururi
Cu-ntregul dragostei sobor.”

Cu-asemeni divagări galante
-Erotoman stereotip-
Se spovedea bătrînul fante
Oglinzii ultimului chip…

R. Vulpescu – Ars Amandi

Cred că scenariul lui Suleiman e acoperit cu doar 2-3 strofe. Din restul strofelor încă se mai fac seriale de sute de mii de episoade.

Anunțuri

Mostre de manierism III

26 Martie 2013

(41) Culcaţi pe un molatic covor de Ispahan. M-am rătăcit, Dilecta, prin păru-ţi pubian. (42) Ne aşezăm la masă. Uitându-se în gol, Dilecta-i fermecata de versul meu frivol. (43) Degust din vinul dulce şi roşu de Malaga. Ca buzele Dilectei cand vine să-mi bea vlaga. (44) Ascult cum bate vântul,mă uit cum viscoleşte. La ce să-i scriu răvaşe? Ea nu mi le citeşte. (45) Mişcările-ti, Dilecta, sunt lente, foarte lente. Stăm, goi şi faţă-n faţă, ca două firmamente.

(46) Te sarutam pe solduri, leoaica mea cu coama, Şi-o lebădă, in trestii, a început să geama. (47) Din pricină că vinul o face cam năucă Dilecta mea îşi trage amantul de perucă. (48) Buchete mari de irişi. Şi lumânări albastre. În fine, suntem singuri cu trupurile noastre. (49) Se-aude la fereastră zburătăcit de vrăbii, Iar fustele Dilectei par pânze de corăbii. (50) Dau iama peste mine noianuri de tristeţi. Ea mă iubeşte numai atunci când suntem beţi.

(51) Dilecta îmi zâmbeşte, zicând pe-un ton futil: -Băiatul tău îmi place, marchize. E gentil. (52) Când te sărut,Dilecta,pe pântecul bălan, Amorul nostru poate părea cam lesbian. (53) Aş fi putut, fireşte, să-mi pierd cu fleacuri seara, Dar pântecul Dilectei mă frige ca Sahara. (54) În timp ce ea îmi smulge peruca de pe cap Mă-ntreb dacă-mi stă bine în rolul lui Priap. (55) Potop de roze roşii a năpădit oglinda. In patul cu perdele, Dilecta scoate limba

(56) Te-am dăltuit, Dilecta, din marmură de Paros, Iar şoldurile tale sunt Eros şi Thanatos. (57) Ea-mi râde cu toţi dinţii, ca perlele din salbă. Sunt negru de tristeţe. Dilecta este albă. (58) Mă tot întreb, marchize, /şi să turbez îmi vine!/ Cum îşi petrece seara Dilecta fără mine. (59) În fiecare noapte te beau ca pe-o otravă. Ţi-s coapsele columne. Iar şoldul arhitravă. (60) Toţi popii şi vlădicii mă blestemă din greu. Eu am crezut în tine mai mult ca-n Dumnezeu.

(61) Cumetrele din Hale, cu faţa smochinie, Numesc amorul nostru desfrâu şi luxurie. (62) Dacă există-n lume vreo opera perfecta, Nu-i Venus de la Millo, sunt ochii tăi, Dilecta. (63) Pe pieptul unui fante voi scrie azi cu spada Cât te iubesc de tare, Dilecta şi Amada. (64) Venetis se-apleacă şi îţi sărută talpa. Nu vrei să fii la noapte ducesa mea de Alba? (65) Ieşind din crinolină, ca puiul din găoace, S-a reîntors la mine. Don Pedro nu o place.

(66) Ce auriu şi roşu-i Parisul în crepuscul! Tu mă adori, Dilecta! Dar ce-o să spună vulgul? (67) Te-am întrebat azi-noapte cu-o jale de nespus: -Cum mă iubeşti, Dilecta? Ca Iuda pe Isus? (68) Picioarele Dilectei fac vâlvă prin Paris. -Nu crezi că am dreptate, don Ramon de Taxis? (69) Cu degetele astea, cam strâmbe şi otova, Eu dăltuiesc în carne, ca-n marmură Canova (70) Tu mi-ai răpit, Dilecta, a ochilor lumină. Mirungere! Miracol! Cercei cu cornalină!

(71) Se dedica pisicii Dracula Privirea ta e verde şi tristă, bat-o vina! Şi nici nu eşti femeie, Dracula,Draculina! (72) Ea-mi face cu batista adio din balcon: -Întoarce-te cu bine, don Cristobal Colon! (73) Falernul şi Massicul încep să-mi dea de furcă. Dilecta, mă omoară bărbia ta habsburgă! (74) M-a năpădit tristeţea şi vreau să ştii de ce: Te-am aşteptat aseară la Saint-Germain-des-Pres… . (75) Postesc de şapte zile cu apă şi cu pâine, Dilecta! Şi îmi latru amorul ca un câine!

(76) Când bem, spre seară, ceaiul,din ceşti de majolică, Tu graseiezi, Dilecta, cum toarce o pisică. (77) Vrăjit peste măsură de trupul tău fosforic, Ţi-am dăruit parfumuri şi fructe de la tropic. (78)Ce ne-a sortit, Dilecta, al lumii arhitect? Fără amorul nostru, aş fi un mort perfect.
Din volumul Dilecta de Octavian Soviany

Ultima mostră, mai mult pentru replica lui Conu Mishu. Așteptăm…

Un gînd pe zi

25 Martie 2013

Tragedia lumii creştine e o tragedie a libertăţii şi nu a destinului. Acesta e sensul tragediei la Dostoievski.
N. Berdiaev

1. Să scuipi acolo unde ai lins.
2. Să lingi unde ai scuipat.
3. Să te ascunzi în gaură de șarpe și să fii găsit.
4. De șarpe.
5. Să te lași greu, deși te-ai lăsa ușor.
6. Să manipulezi, ca să nu faci rabat de la orogoliu.
7. Să te lași manipulat de manipulator.
8. Să investești în imagine. Imaginea din oglinda lui Dorian Gray.
9. Să nu fi citit cartea lui Wilde, dar să te comporți de parcă ai fi citit-o.
10. Să fii conștient că totul pe lumea asta are legătură cu sexul, mai puțin sexul care are legătură cu puterea. Să nu știi că e un citat din Oscar Wilde.
11. Să pari că mori rănit din dragoste, deși tu ești demult mort și îngropat.
12. Să scrii pe bloguri anoste și să fii înjurat că pui virgula între subiect și predicat și nu te descurci la numărul de i-uri cînd vine vorba scrisă la conjunctiv.
13. Să taci, părînd prost sau mort, decît să vorbești și să înlături absolut orice dubiu.
14. etc.

Ca o păpușă pe sîrmă…

Mi-e greu să-mi accept propria-mi libertate? Îmi sînt pașii mici și șovăielnici pe acest nou drum? Am uitat să merg sau am stat prea mult pe loc? Am uitat cum e să fie bine, să fie normal, să fie sîmbătă seara? Am jucat și am pierdut, am cîștigat o nouă șansă?
De la Hilton la City Grill. Un traseu ce mi s-a părut parcă desprins din filme. Adică, îți pui pantofii cu toc, cerceii lungi cu frunze aurii, te fardezi puțin, cauți o eșarfă potrivită cu primăvara, intri în starea aia în care îți crește cu cîteva grade încrederea de sine, ai tot felul de bagaje pe care nu le poți lăsa acasă, dar nici nu vrei, fiindcă ai tot ce-ți trebuie la tine, de la arta conversației, pînă la cea a disimulării, ai un trecut care te face imbatabilă la categorisiri, îți iei poșeta și pleci. Cînd ajungi în curte o mașină trage la scară, te urci, cîntă Dean Martin, în engleză, Besame mucho, pe undeva pe Aviatorilor, cînți și tu, dar tu știi cuvintele în spaniolă, merge și așa. Unde mergem, ești acum întrebată, nu ți se comunică de la bun început, mergem la Hilton. Mergem. Nicio opoziție, nicio întrebare, mergem pur și simplu, Vaya con Dios era pe acolo, în concert, la Sala Palatului.
La Hilton lume puțină sau multă, nu am nicio idee, nu am mai fost sîmbătă seara la Hilton de mai bine de șapte ani, crize de tot felul s-au întîmplat de atunci, dar era plăcut, chelnerul mi-a pregătit o băutură nealcoolică așa cum am cerut-o eu cu ananas, lime și zahăr brun. M-am îmbătat și am mai comandat încă o dată, la fel! Lume care iese din casă să vorbească nimicuri, să dea un reset sau poate un restart versus lume care stă în casă în încremenirea propriei obsesii. Lumea mea.
Unii comandaseră vin și sorbeau din pahare cu picior lung. Nu știu dacă era plăcerea vinului sau plăcerea de a fi acolo, de a sorbi un strop de viață. Nu știu. Am plecat după vreo două ore și nu ne-am grăbit. Am mers încet pe stradă, era tîrziu, dar nu foarte tîrziu ca să mergem la un restaurant, poate fiindcă unora li se făcuse foame, poate pentru că altora li se făcuse bine. Am ajuns pe Primăverii și am intrat la City Grill. Era lume multă aici și cei mai mulți au rămas și după ce am plecat noi.
Cînd am coborît din mașină acasă, mi-am dat seama că sînt on the market again. După atîția ani de conservare. Ca vinul vechi sau ca salata ofilită? Habar nu am. Se va vedea. Sau se va trece cu vederea…

Mostre de manierism II

14 Martie 2013

(1) Sub baldachinul roşu şi semănat cu stele Picioarele Dilectei rimează între ele. (2) De patruzeci de zile,necunoscând istov, Îi tot presar Dilectei lalele în alcov. (3) În timp ce-mi spui în şoaptă că vrei să-ţi fiu amant Genunchiul tău luceşte precum un diamant. (4) Îmbracă-te, Dilecta, în rochia ta fraise. Suntem primiţi la curte deseară de Louis Seize. (5) Dilecta preţuieşte cât Franţa şi Navara. Picioarele ei albe sunt Sena şi sunt Loara.
(6) Te tot privesc, Dilecta, cu ochii mei mongolici: Azi suntem foarte palizi şi foarte melancolici. (7) Am ascultat tăcerea torcând a cotoşman. Sunt singur cu Dilecta-n salonul otoman. (8) Am dobândit, marchize, de-o vreme,ticuri stranii. Dilecta mea mă face să miaun ca motanii. (9) Vreau să-ţi sărut, Dilecta, a rochiei pulpană, Căci rochia ta-i verde, ca marea musulmană. (10) Târziu,la lumânare,ea-mi desluşeşte slova. Te-ador.Şi vin la noapte. Giaccomo Casanova(11) Ca să mă strângi cu sete în braţe, libertino, M-am deghizat azi-noapte în Rudolf Valentino. (12) Voi mângâia la noapte un animal pufos, Goi, ca Adam şi Eva, sub plapuma ta roz. (13) Mă pizmuiesc amicii. În fusta ei pembe Dilecta e înaltă ca Berthe-aux-grands-pieds. (14) Târându-mă pe coate, alene, ca un fur, Eu rup ca dintr-o pâine din trupul tău ghiaur. (15) Dilecta se dezbracă, încet, în faţa mea. Ca un emir din Samos, eu trag din narghilea.
Octavian Soviany-Dilecta

Ei?

Hey!

12 Martie 2013

Mi s-a spus că m-am desăvîrșit ca arici, că îmi lipsește glanda romantismului, că am o zvastică pe umăr, că sînt dură, dominatoare, că nu suport siropurile sentimentale. Mi s-au spus multe și toate așa de clasificante.
Dar uite, versurile astea ajung la sufletul meu. Dincolo de rațiune, de țepi, de aroganța mea, ajunge acest mesaj fiindcă tare mi se mai potrivește. Mi se potrivește așa de bine că nu mai presupun nimic. Iubire adevărată, decepție ca o boală. Boală incurabilă. Iubirea:

Hey! No vayas presumiendo por ahí
diciendo que no puedo estar sin ti
tú qué sabes de mí.

Hey! Ya sé que a ti te gusta presumir
decir a los amigos que sin ti
yo no puedo vivir.

Hey! No creas que te haces un favor
cuando hablas a la gente de mi amor
y te burlas de mí.

Hey! que hay veces que es mejor querer así
que ser querido y no poder sentir
lo que siento por ti.

Ya ves. Tú nunca me has querido ya lo ves
que nunca he sido tuyo ya lo sé
fue solo por orgullo ese querer.

Ya ves de qué te vale ahora presumir
ahora que no estoy ya junto a ti
qué les dirás de mí.

Hey! Recuerdo que ganabas siempre tú
que hacías de ese triunfo una virtud

Hey! No sé si tú también recordarás
que siempre que intentaba hacer la paz
yo era un río en tu mar.

Ya ves. Tú nunca me has querido ya lo ves
que nunca he sido tuyo ya lo sé
fue solo por orgullo ese querer.

Ya ves de qué te vale ahora presumir
ahora que no estoy ya junto a ti
qué les dirás de mí.

Hey! Ahora que ya todo terminó
que como siempre soy el perdedor
cuándo pienses en mí.

Hey! No creas que te guardo algún rencor
es siempre más feliz quien más amó
y ése siempre fui yo.

Ya ves. Tú nunca me has querido ya lo ves
que nunca he sido tuyo ya lo sé
fue solo por orgullo ese querer.

Linia orizontului

11 Martie 2013

S-a cam redus la un punct. Sfera preocupărilor mele scade pe zi ce trece, iar interesul pentru orice probleme referitoare la domeniul politic, economic sau social a atins cota zero. Mă mai informează unii despre lapte otrăvit, carne de cal, starea vremii, scumpirea internetului etc.
Care ar fi punctul din linia orizontului? Poate punctul de pe i.
Ei bine, ceea ce voiam să consemnez aici este că alienarea asta îmi face bine, revăd filme cu James Bond, ascult muzică, fredonez, karaokez și dansez ca în melodia asta. O fi ea simpluță, dar nu te lasă să stai pe scaun. Să dansăm, adică vamos a bailar.
Îmi place ideea asta:
No me digas no me digas Que eres el mejor chaval
Montado en tu caballo Para mi impresionar.

8 Martie

8 Martie 2013

Cuvinte de amor, cuvinte dedicate unei femei. Există şi femei iubite. Măcar asta pentru care cîntă Enrique.
Există şi bărbaţi pentru care ziua asta nu are nicio semnificaţie. Există şi vor exista. Să nu ne cramponăm. Să ascultăm şi să fim invidioase, că de aia sîntem femei!

IUBIRE:a iubi înseamnă să te lași iubit, să accepți să fii proprietatea cuiva, să renunți mai mult sau mai puțin la sinele propriu, să accepți ca cineva să dispună mai mult sau mai puțin de tine, nu din înclinație către supunere, nici din masochism, ci ca să nu-l păgubești pe celălalt pentru că celălalt ar suferi mai mult sau mai puțin. Definiția iubirii dată de Valéry: a iubi înseamnă a dispune de cineva pentru a-ți satisface o nevoie imaginară… e la polul opus față de definiția mea.

Eugen Ionescu – Jurnal în fărîme, Humanitas, 1992

E dureros pentru mine că nu mi-am amintit decît acum de această carte…