Etiamsi omnes, sed non ego

29 Noiembrie 2012

S-a închis tîrgul de carte Gaudeamus(igitur) şi nu am fost. Nu fiindcă nu aş fi vrut să văd cărţi multe laolaltă şi edituri aşişderea, ci fiindcă e greu să mergi cu paltonul în mînă, o plasă cu cărţi şi poşeta, şi să mai şi iei cărţi de pe raft, să te uiţi ce şi cum! Am păţit asta anul trecut cînd am fost la acest event, cum se spune acum, eliminat fiind ime-ul, am cumpărat de la Humanitas exact cartea pe care voiam să o cumpăr şi apoi am ieşit cam în jumătate de oră din acea aglomeraţie infernală. Astfel că, anul acesta, a posteriori, am stat acasă. Cumva regret, fiindcă nu am cumpărat nicio carte, dar m-am hotărît să merg în librării pentru a recupera!
Ceva recomandări de la oameni mai răbdători şi nu aşa de mofturoşi la cumpărături ca mine ar fi primite cu mare recunoştinţă!

Nimeni pe drum

24 Noiembrie 2012

Ce pustiu era azi pe străzi. Cîteva maşini pe bulevard, niciun pieton. Linişte, întunecat, apăsător, frig. Urît anotimp! Şi totuşi a fost plăcut, la un moment dat s-au aprins felinarele şi părea că totul e din alt timp, cînd nu era aglomeraţia infernală de acum.
Să vedem:

Această prezentare necesită JavaScript.

Şi să ascultăm:

Cum scriem, ce vorbim?

20 Noiembrie 2012

Avem, oare, tendinţa de a ne înconjura numai de yesmeni? Vorbim numai cu cei care ne aprobă, cu care împărtăşim aceleaşi opinii? Scriem, adică ne folosim de generosul spaţiu virtual, numai pentru a înjura şi a-i desconsidera pe cei cu care nu împărtăşim nicio opinie, nu avem niciun punct comun? Undeva dialogul e întrerupt şi asta de multă vreme. Nici nu pot să îmi amintesc de cînd. Cred, totuşi, că e întrerupt de cînd am început să mă plictisesc teribil. Nu mai există polemică adevărată. Există doar modelul de televiziune talk-show. Toţi vorbesc, nimeni nu ascultă, nimeni nu pricepe. Se vorbeşte tare, cine vorbeşte mai tare, crede că are şi dreptate. Ce rămîne? Absolut nimic.
Bine, am închis televizorul. A rămas varianta FB. Am pierdut ceva vreme pe acolo. Am ajuns la aceeaşi concluzie. Am abandonat şi FB, cu toate că nu am şters contul. Mi-e frică să fac un review al discuţiilor live pe care le mai pot avea cu cineva.
Rămîn cu plictiseala, o certitudine extrem de plictisitoare…

Alegeri noi, opţiuni vechi

10 Noiembrie 2012

Motto:

Ce e val, ca valul trece… Vin alegeri şi se duc, noi rămînem singuri cuc!
Da, habar nu am cine candidează la mine în circumscripţie. Bănuiesc că, pentru Calea Floreasca, trebuie să fie nişte unii mai jeanmonişti aşa. De cînd cu votul uninominal, nici măcar nu mai pot să spun că ţin cu vreun partid. Spiritul de suporter s-a pierdut, iar ca să dau votul unor celebri necunoscuţi, e ca şi cum aş merge la blind, la poker. Partidele însele s-au compromis văzînd cu ochii, chiar şi cu ochelarii ţinuţi pe noptieră. USL, vai mama lor, PDL no chance, PPDD de rîsul curcilor, Forţa Civică, unde este şi Alex Ştefănescu pe liste, incredibil, dar adevărat, oaste de strînsură.
Ieri, pe la 11, eram prin zona Bordei, numai bine ca să dau nas în nas cu coloana băsesciană. Mi-am adus aminte de întîmplările fierbinţi ale verii, de CCR, de USL de suspendare, de Antonescu, de Gordon. Şi? Şi nimic.
Exact la fel va fi după 9 decembrie sau cînd sînt alegerile, nu ştiu data exactă. Agitaţie mare, rezultat mic.
Sîntem meniţi să defilăm cu ăştia, alţii nu avem. Trecutul ne arată că s-a mers din rău în mai rău. Viitorul ne va confirma acelaşi lucru, ca un rînjet markovian de satisfacţie în lanţ (sic!).

O nouă modă

1 Noiembrie 2012

Mai nou, pe FB, lumea pune poze vechi, poze alb-negru, poze din facultate, din tinereţe, vorba lui Cărtărescu:
acum tu eşti doar o fostă colegă de facultate
o fostă dulce colegă de facultate, din facultate, din tinereţe…
acum, tu eşti o superstiţie, o hiperrealitate cu zeci de miliarde de feţe.
Aseară, o fostă colegă din facultate a pus pe FB poze cu grupa noastră, poze pe care le-am făcut în ultimul an de facultate. Toţi cei care sîntem acum prieteni pe FB ne-am bucurat să le vedem, să ne vedem, să ne amintim, deşi sînt în poze persoane ale căror nume nici măcar nu mi-l mai amintesc. Incredibil!
M-am tot uitat la mine, aşa cum eram atunci, mi-am adus aminte de infatuarea care a fost elementul meu definitoriu pentru perioada tinereţii, mi-am adus aminte cît de nonconformistă eram într-o lume perfect aliniată şi mi-am zis să pun o poză şi aici, pe blog, fiindcă amintirile sînt cele mai importante şi merită preţuite la adevărata lor valoare:

Eu sînt persoana îmbrăcată simplu în haină de blană, toţi ceilalţi ieşiseră de la seminar fără haine, eu de-abia venisem la facultate, numai bine ca să mă pozez (!).
Lîngă mine e profesorul de planificare a unităţilor industriale, materie la care am picat examenul, unul din cele 3 pe care le-am picat, fiindcă am avut diverse dispute cu el. Cea mai tare a fost atunci cînd el ne-a dat citatul lione is rex, iar eu l-am întrebat, în plină sală de curs, dacă vorbeşte esperanto!!!
După vreo 15 ani ne-am întîlnit din nou şi l-am angajat cenzor la societatea japoneză unde eram director economic şi acţionar! L-am întrebat, mai mult într-o doară, de ce m-aţi picat la examen, domnule Stoian? Lasă, Sorina, că ştii tu de ce!