Un vers de Bacovia. Plumb de toamnă.
Deja au şi pornit pe lumea eronată/ Ecouri de revoltă şi de jale:/ Tot mai citeşti probleme sociale…/ Sau ce mai scrii, iubita mea uitată?
Ce să mai scrii? Poate despre revendicările minorităţii maghiare. Alea cu istoria şi geografia predate în limba maghiară. L-am auzit cam cinci minute (mai mult nu am rezistat nervos) pe Marko explicînd de ce e bine şi necesar să se aprobe chestia asta. Era o emisiune pe TVR1, postul plătit din banii noştri, emisiune intitulată Între bine şi rău, sau cam aşa ceva. Nu-mi puteam reprima fireasca stupoare ce s-ar traduce mai concret şi mai popular astfel: Ia uite de ce-i fute pe unii grija pe praful ăsta!
Mă încearcă un sentiment accentuat de scîrbă, de fără ţară, de ţară vraişte, de stupizenie la rang de putere, de măsuri şi contramăsuri care de care mai păguboase. Şi peste toate astea vine Marko cu problema asta a lui să ne-o spună la televizor, la o oră de maximă audienţă. Judecă bine pe undeva. Cui îi mai pasă de istorie şi geografie cînd se reduc salariile şi pensiile? Neam de curve minoritare…

O completare

13 Mai 2010

Zicea Petre Ţuţea după alegerile din 20 mai 1990 că: România e un loc viran.
În lumina ultimelor hotărîri, acorduri, ordonanţe de urgenţă şi alte legi ce au fost sau vor fi parafate, aprobate, votate, mă gîndesc că România e un loc viran pe care FMI-ul şi alte organe abilitate au hotărît să construiască un mare cimitir…
Tot Ţuţea spunea că :Partidele politice sînt cai la carul de aur al istoriei românilor; cînd devin gloabe, poporul român le trimite la abator.
PDL în frunte cu Băsescu şi Boc au drumul asigurat. Sper să li se aplice corect metoda lui Barosso, ca să nu mai cerem vreo derogare, inutilă altminteri.

„Imagine”

10 Mai 2010

Am fost decepţionată de ceea ce am văzut pe litoral. Desigur că imaginea mării de un gri şters, precum şi nisipul în stare pură, adică necurăţat, mi-au trezit nişte amintiri plăcute. Nu mai fusesem la Mamaia de aproape 6 ani. Singura mare pe care am văzut-o în ultimul timp a fost cea din Grecia, adică Marea Ionică, dar şi Mediterana.
Drumul a fost bun, am făcut cam două ore şi 20 de minute pînă la Constanţa cu Hondina mea…
Oraşul Constanţa părea aproape pustiu, Cazinoul este o ruină, îmi veneau în minte imagini din filmul lui Sergiu Nicolaescu „Orient Expres” şi nimic nu mai părea la fel.
În Mamaia nu am plătit taxa, nu a început sezonul pesemne, gondolele se plimbau goale dintr-o parte în alta a staţiunii, de-abia dacă erau cîţiva oameni pe faleză şi chiar mai puţini pe plajă, deşi pe la ora 1 se încălzise chiar bine. Pe faleză magazine cu tot ce nu vrei, terase cu chelneri care te pofteau înăuntru fie şi pentru un ceai. Criză? Poate. Lipsă de interes? Poate. Am mers pe malul mării în dreptul hotelului REX, unde ca să te aşezi pe unul din şezlongurile goale, adică oricare dintre ele, trebuia să plăteşti 30 de lei. Indiferent cît stăteai. Am stat vreo două ore şi era frumos. Erau şi persoane de sex feminin care la temperatura aceea făceau plajă în costum de baie format din două piese, adică papuci şi ochelari de soare, erau şi unii bine îmbrăcaţi care doar priveau apa. Am adunat nişte scoici şi am făcut nişte poze.
Cei mai fascinaţi au fost căţeii mei care nu mai văzuseră marea pînă acum. Mi se pare mie sau de sîmbătă parcă s-au mai emancipat?
Oricum a fost frumos, am uitat de toate cele pentru că mi-am amintit de altele aşa cum erau ele odată şi probabil nu vor mai fi.
Şi tocmai de aceea am pus titlul melodiei lui John Lennon, Imagine, fiindcă el zice aşa:

You may say that I’m a dreamer
But I’m not the only one
I hope someday you’ll join us
And the world will live as one

7 Mai 2010

Citeam în Caţavencu de săptămîna asta, la rubrica Bula demnitarului, că nu ştiu care demnitar declara că blogul său e mai important decît el însuşi.
La mine situaţia e chiar viţeversa, fiindcă nu mai am timp deloc să scriu pe blog.
De fapt, chiar asta voiam să consemnez, că nu am avut timp să scriu pe blog şi nici nu voi avea în weekendul acesta pe care vreau să-l petrec parţial la mare. La Marea Neagră, vreau să spun.
M-aş duce la Histria şi la Cazinoul din Constanţa. Habar nu am dacă e deschis. Oricum e frumoasă şi pe afară priveliştea.
Trec şi prin Mamaia să-i plătesc lui Mazăre taxa.
Sînt oarecum dornică să plec din acest Bucureşti prăfuit. Să uit de televizor şi de ştirile astea din ce în ce mai aberante, din ce în ce mai deprimante. Viaţa pare o chestie absolut nesigură, mai ales prin prisma preceptelor marxiste, (!) alea cu nivelul de trai, cu munca şi răsplata ei etc. Acum totul e un joc al FMI, în condiţiile în care nimeni nici măcar nu-şi pune problema să părăsească jocul. Pînă unde? Pînă cînd?