În căutarea timpului pierdut

Acum vreo cincisprezece ani locuiam într-un apartament micuț în apropierea spitalului Elias, nu mă mutasem în Floreasca, lucram la o companie japoneză, băiatul era la liceu, aveam un cățel și cinci pisici, nu avusesem nicio zi de concediu de mai bine de 5-6 ani, cu program zi-lumină, cu sute de probleme, procese, expertize, ședințe, raportări în Japonia. Ajunsesem să gîndesc în engleză, să zic thank you de 100 de ori pe zi, să mă prefac, să mă abțin, să reușesc să îmi stăpînesc destul de bine felul meu de a fi absolut neînregimentabil, neascultător, spiritul meu rebel. Vinerea mergeam, în fiecare săptămînă, la o fabrică de mobilă undeva prin Moldova, eram președintele consiliului de administratie, sîmbăta la o firmă germană pentru consultanță financiar-contabilă. Duminica găteam 5-8 feluri de mîncare pentru băiat. Eram mereu pe repeat.Chiuleam de la serviciu o ora-două să merg la coafor sau sa îmi cumpăr vreun articol de îmbrăcăminte, office style, ceva foarte departe de ceea ce a însemnat dependența mea de Fondul Plastic mulți ani de zile.Cînd se apropia Crăciunul, ca acum, plecam cu mașina de la companie, uneori un Cielo, alteori un Mercedes alb, și cu șoferul pe care l-am avut ani de zile pînă să îmi iau eu carnet. Mergeam în Carrefour Orhideea, de obicei, rareori în Selgros sau Metro, umpleam două coșuri mari, mă mai împrumutam uneori de 1-2 milioane de la șofer, că nu aveam destui bani la mine, sau lăsam anumite articole la casă, cînd nu avea nici el bani. În Ajun, veneam mai devreme acasă, puneam un CD cu colinde la o combină Sony micuță cu doar două boxe, nu ca asta wireless surround etc pe care o am acum și nu cred că ascult ceva la ea decît pe 20 iulie cînd am mereu musafiri, băiatul meu împodobea bradul și eu aveam răbdare să gătesc toate cele de cuviință, inclusiv cozonac și diverse prăjituri. De Crăciun aveam încă energia necesară să primesc musafiri sau să merg în vizită. Cu toate astea eram oarecum fericită, în pofida înclinației mele naturale spre tragic și a voluptății suferinței dominante adesea.
Acum am făcut comandă la Mega Image online, am rugat pe cineva să îmi cumpere carnea pentru niște sarmale, cîrnați de casă și salată de boeuf, pe care le voi pregăti cu o fată care mă ajută la treabă, o dată pe săptămînă, singură nu mai am răbdare să fac. Cozonac cumpăr de la Promenada Mall prin interpus, cozonac Bujor, mi-a zis un prieten că e bun, oricum eu nu mănînc. Voi cumpăra niște fursecuri și mini-prăjituri, de la Ana. Nu avem musafiri, nu mergem la nimeni, o să împodobim bradul, Gabi va merge aproape în fiecare zi la cabinet, iar eu cred că mă voi uita la filme turcești sau nu!
Poate e de la vîrstă sau poate sunt efectele consumismului care a distrus tot pînă în fibră.