Vorbeam cu un prieten pe facebook, bine, vorbeam e un fel de a spune, fiindcă, de fapt, nu am mai vorbit cu el de vreo șapte ani, vorbeam despre forumuri, bloguri, facebook. El susținea ideea că forumurile sînt de multă vreme apuse, pe bloguri lumea a spus ce a avut de spus, – aici, cumva, are dreptate, orice jurnal e finit, chiar și cel al clasicilor în viață, și chiar eu scriu din ce în ce mai rar, nu neapărat fiindcă nu mai am ce consemna, ci, mai degrabă, fiindcă mi se pare inutil, exibiționist și chiar redundant pe alocuri – și deci exiști dacă ești de găsit pe facebook, dacă primești like-uri la posturile de acolo, dacă lumea comentează ceea ce scrii, se uită la pozele pe care le-ai făcut în concediul recent sau la cele scoase din arhiva alb-negru a copilăriei și tinereții noastre, cînd nu existau poze color, dar acum cînd scriu îmi dau seama că tot ceea ce avem stocat în arhiva copilăriei și tinereții noastre e în alb-negru, cu subțiri nuanțe de roz și acelea punctate ca niște amintiri disparate ce aduc a nostalgie, ce aduc în memorie scurte momente de fericire, senzația de libertate sub oprimare, senzația de fruct oprit, niște bomboane divers colorate de la Nestor, bucuria primei rachete de tenis cînd Năstase dădea clasă unei lumi întregi, lecțiile de pian, premiul obținut la concursul de franceză, bucuria de a mă găsi pe listele celor admiși la facultate, plimbările rare și secrete cu automobilul puținilor prieteni care își permiteau carnet de conducere, plecările de 1 mai la mare, rochiile de la fondul plastic, da, rochiile de la fondul plastic cumpărate pentru ceaiurile săptămînale, casetele cu muzică bună, discurile de la magazinul Muzica,  tempo-ul galeș, timp liber, timp biologic, de trăit, de citit, de iubit…

Acum? Numai nuanțe de roz, liberi pînă în vîrful unghiilor, în plină democrație, avem din 4 în 4 ani un cuvînt de spus, bine, nu-l spunem pe cel pe care ar trebui, dar îl spunem, de fapt, nu contează, sîntem doar o expresie a majorității. A majorității elective și a celei de pe Internet.  Poate singurele like-uri pe care le mai putem da!

A venit toamna…

Un exemplu de anacronism… ?!

20 Septembrie 2011

O idee care nu mai poate ” însufleți” masele. De fapt ce le-ar mai putea însufleți?