Un gînd pe zi
29 martie 2012
Batjocura este adesea sărăcie a spiritului.
Jean de La Bruyère
Madame Bovary
Gînduri despre lume, nebune, nebune
-
-
Comentarii recente
Valeriu Stanescu la Un gînd de fiecare zi Sorina D. la Un gînd de fiecare zi Vals la Un gînd de fiecare zi Vals la Un gînd de fiecare zi Sorina D. la Un gînd de fiecare zi Vals la Un gînd de fiecare zi Radu la Viaţa lumii Sorina D. la Viaţa lumii Radu la Viaţa lumii Valeriu Stănescu la Cult şi cultură
Madame Bovary 
30 martie 2012 at 12:53 pm
@ mama analistului
Doamnă,
Există unele caractere (aşa le zicea meşterul Jan), mai ursuze şi pizmaşe din fire, care, băgând de seamă că multă lume e dornică de a se înfrupta din bucatele alese pe care cu atâta bunăvoinţă ni le-aţi pus pe masă, nu găsesc altceva mai bun de făcut decât să încerce să ne scuipe în strachină. Urât din partea lor, căci năravul acesta al ponegririi nu le şede bine. Sunteţi însă prea bogată în cele ale spiritului ca să vă lăsaţi atinsă de balele lor.
Revin acum la ceea ce ne interesează pe toţi.
Acelaşi Jan de la Barieră spunea în altă parte a cărţii sale:
„O femeie urâtă nu poate inspira decât o iubire nebună, căci izbuteşte a se face iubită ori printr-o ciudată slăbiciune a iubitului ei, ori prin alte farmece mai tainice şi mai de neînvins decât cele ale frumuseţii.”
Povestiţi-ne cum a făcut Panorama de l-a prins în mreje pe fiul dumneavoastră, analistul, şi l-a făcut să-şi pună pirostriile pentru a doua oară, că doar era păţit băiatul.
30 martie 2012 at 2:05 pm
Dane,
Ţie chiar ţi-a dispărut sentimentul ruşinii? Tu consideri că vă scuipă cineva în strachină, în condiţiile în care tu împroşti numai venin în mesajele tale?
De ce şi de unde atîta răutate?
P.S. Citatul pe care l-ai postat aici din Jan de la Barieră îmi pare că ţi l-ai însuşit aşa de bine de parcă chiar astea ar fi tarifele tale la damele pe care le frecventezi (le-ai frecventat). Ce ţi-e şi cu estetica asta a urîtului şi cît de bine se leagă toate acum, ca într-un puzzle pentru copii între 5 şi 7 ani!
30 martie 2012 at 2:21 pm
De când e darling curiozitatea răutate?
Eu vreau doar să ştiu cum a făcut de l-a făcut.
30 martie 2012 at 2:32 pm
Dar cum de tu poţi să ai aşa de multe curiozităţi, în vreme ce alţii care te întreabă ceva despre tine sînt consideraţi doar aparent naivi şi cu scopuri bine determinate, adică de a-ţi provoca neajunsuri? Curiozitatea ta nu provoacă neajunsuri? Mereu dubla măsură.
Şi vreau să-ţi mai spun ceva. Nu există lucru mai urît, după părerea mea, decît să te foloseşti de nişte amănunte pe care cineva le-a spus despre el însuşi, în anumite împrejurări, pentru a-l batjocori, a-l lua la mişto şi a înflori cele spuse de el într-o direcţie complet falsă, doar pentru plăcerea ta egoistă.
30 martie 2012 at 5:59 pm
Domnu Dan v-ă cer ertare care nu vam răspuns m-ai devreme ieu sînt decît ocupată care vine paştele care ieu â-l voi sărbătoriii cu Nelu fimiu nu vriea s-ă m-ai vorbească cu mine mea zis că lam făcut de ruşine cu secsul şi alfabetismu parcă cine pisda măsi la dat la şcuală dacă nu ieu să m-ă scuzaţ duamna Sorina scumpă că vorbesc aşea care tare rău ma mîcnit prostu de fimiu.
Domnu Dan panorama ierea jmeceră care ieu v-ă zic nu iea plăcut de fimiu care ea spus unei vecine ale mele că are leptopu mic ieu nu ştieam ce ie aia lectop care totuş a zis că are buzunare mare nu ierea adevărat fimiu tot oranist a rămas drac săl peptene care nimen na reuşit săl desveţe cu mînba mă scuza-ţ. Care panorama a crezut că ie bogat nu ierea adevărat a dexcoperit deabea dupe nuntă care ce ierea să facă panorama decît să miţil vorbieaxscă de rău care iel şi merită numa că ieu merg pe prinţipu ieu lam căcat ieu â-l omor să erta-ţ că vorbesc aşea care la mine la ţară aşea ierea vorba duamna Sorina.
30 martie 2012 at 7:32 pm
Vai, ce supriză plăcută să aud că vă pregătiţi de Paşte! Mai ales că Nelu e budhist şi dumneavoastră aproape convertită la fericirea propovăduită de Buddha. De unde şi cum această schimbare? Aştept răspuns. Mai ales despre cum vă pregătiţi să întîmpinaţi Sfînta Sărbătoare?
30 martie 2012 at 2:47 pm
Pardon; eu n-am vorbit atunci despre neajunsuri ci despre foloase. Du-te şi reciteşte dacă ai uitat!
Iar curiozitatea mea ţinteşte câştigul tuturor – tu chiar nu ai observat câţi sunt cei care se bucură citind mesajele „spumoase”, „stilate”, „colosale” etc ale mamei?
30 martie 2012 at 2:55 pm
Iar tu ştii foarte bine de ce se bucură. Foloasele lor sînt neajunsurile altcuiva. Cine s-a bucurat? Tu şi Sara M. care ştim cu toţii cine e şi de ce se bucură. I-o fi plăcînd şi stilul umoristic dar se simte şi răzbunată la cît a încasat de la Bogdan.
Pe tine, însă, nu te înţeleg. Ştiu sigur că nu te-a afectat nimic din ceea ce Bogdan a scris despre tine, ca epitete şi alte consideraţii, aşa cum nici eu nu am fost afectată de ele la momentul cînd le folosea cu referire la mine. Şi ştim amîndoi de ce nu ne poate afecta aşa ceva. Şi atunci?
Nu vreau să o spun pe aia cu plictiseala, că te ştiu iute la mînie, dar îţi spun că eu care sînt superplictisită funciar nu găsesc nicio distracţie în aşa ceva.
30 martie 2012 at 3:15 pm
Cum adică numai eu şi Sara M.? Vrei să spui, darling, că harapu e nimeni? Am avut uneori senzaţia că pui ceva preţ pe părerile lui.
30 martie 2012 at 3:25 pm
Nu, nu am vrut să spun asta şi tu ştii prea bine. Bogdan şi-a asigurat şi cu Horia ceea ce se poate parafraza ca fiind începutul unei frumoase duşmănii. De ce mă provoci? De ce?
30 martie 2012 at 3:53 pm
Păi n-oi fi vrut tu, dar chiar asta ai spus când ai afirmat că doar eu şi Sara M. ne bucurăm de mesajele mamei, căci eu îl citasem şi pe simpaticul domn Horia în acea înşiruire de calificative. Iar tu-l făcuseşi uitat pe sărmanul harapu, de parcă ar fi nimeni. Probă temeinică de dublă gândire.
@De ce mă provoci? De ce?
În niciun caz din senin. Spre cine ţinteai oare cu cuvintele meşterului Jan cu care-ţi începuşi postarea? Poate că-l luaseşi în vizor pe M.G., care-şi bătea joc de mine spunând că citez alandala, şi nu m-am prins eu. Dacă-i aşa te rog să primeşti scuzele mele.
30 martie 2012 at 7:27 pm
Ei, lasă, nici chiar aşa. Nu mă refeream la cineva anume. era doar o temă de reflectat!
30 martie 2012 at 10:09 pm
Nu, Dane, când spuneam că ai citat alandala, nu era o batjocură (cum pretinzi tu), ci o firească îndreptare. Puteai măcar încerca să dovedeşti că e altfel. N-ai făcut-o! Şi eu nu cred că o să convingi pe nimeni că ai dreptate. Pentru că nu ai. Dar să ştii că te situezi în „normalitate”. De regulă, cei care nu stau în adevăr sunt rătăciţi în minciună. A lor sau a altora. Din cauza asta, tu spuneai că nouă nu ne e dat „să cunoaştem cu certitudine adevărul”. După cum vezi, însă, din când în când, pur întâmplător sau, mai exact, tot alandala, tu afli (cu certitudine) adevărul „batjocurii”. Iar pe mine nu m-ar mira să aflu că această suflare a certitudinii e una care te bântuie şi care te posedă împotriva voinţei tale…
31 martie 2012 at 6:56 am
31 martie 2012 at 10:18 am
Degeaba mea-ţ şters mesaju duamna Sorina care ieu adevăru spune-am adecă dacă domnu şcuala23 spune căce spune măriasa ie adevăru care iel decît îndreaptă ce scriie domnu dan adecă care pot şi ieu s-ă iterpretez dacă ieu â-l trimit pe domnu şcuala23 la originile lu dixtinsa mumă care senţelege că lam envitat la plinbare nu lam batjocorit iete că mam deşteptat şi ieu duamnă care chear dacă ie post nu rămînem proşti duamnă.
31 martie 2012 at 10:35 am
Eu cred că un limbaj mai adecvat nu v-ar dăuna deloc. Ce-ar fi să vă abţineţi de a invita la plimbare musafirii care mă vizitează pe mine? Cînd o să fiţi dumneavoastră patroană de bloc, nu aveţi decît să trimiteţi la plimbare pe cine consideraţi. Deocamdată, aici, la mine pe blog, o să vă rog să aveţi înţelegerea necesară de a pricepe că sînt singura în măsură să fac astfel de invitaţii. Şi nici astea, după cum ne arată chiar cazul dumneavoastră concret, nu sînt urmate întotdeauna, fiindcă, scumpă doamnă, unora, chiar proşti fiind, cînd se deşteaptă, mai degrabă le creşte tupeul decît înţelepciunea.
31 martie 2012 at 11:35 am
Duamna Sorina domnu şcuala23 scriie aşea „când spuneam că ai citat alandala, nu era o batjocură (cum pretinzi tu), ci o firească îndreptare” care şi ieu pot pentru c-a să iterpretez că dacă spun duten pcisda mumăti ânseamnă că lam trimes la plinbare nu urît care afară ie chear frumuos ierea decît o sugerare nu eliminare din bloc duamna scumpă. Nu acept duamna scumpă domnu şcuala săş bate gioc de domnu dan ie singuru care ma apărat dela panorama şi fimiu.
31 martie 2012 at 3:19 pm
Nu e cazul să vă faceţi aşa de multe griji. Nu crez că domnul Dan are nevoie de un avocat cu 4 clase; el, un tip aşa de cult şi preţios, se poate apăra şi singur. În afară de asta, are aşa un început de rinocerizare care-l îndepărtează astronomic de delicateţea mimozei, deci nu va avea căderi de tensiune, apropiate de leşin, nici măcar pe scara blocului, după citirea mesajului ce lasă loc de atîtea interpretări.
Cum însă recunoştinţa e o floare rară şi trebuie cu grijă cultivată, vă sfătuiesc să-i pregătiţi ceva de-ale gurii, că tot sîntem în post şi nu are parte de iepure la ceaun!
El e din Craiova, deci fără minuturi, nişte biscuiţi de casă ar fi excelenţi, că i-ar ajunge pînă peste două săptămîni!
31 martie 2012 at 10:37 pm
„Batjocura este adesea sărăcie a spiritului.”
Cuvîntul cheie este aici adesea. E atît de relativ că orice interpretare este la fel de plauzibilă și de întemeiată. Atît logic cît și moral.
În particular, monseur Jean spune spiritelor delicate că nu întotdeauna batjocura e blamabilă.
Ba uneori e necesară. Fiindcă e singura manieră care penetrează, NEdistorsionată, platoșa sărăciei spiritului.
Asta ar fi teoria.
Exemple… cîte vrei… la @ mama lui.
1 aprilie 2012 at 8:48 am
Nu am înţeles partea cu nedistorsionată. Maniera e nedistorsionată? Actul penetrării trebuie să fie nedistorsionat? Ca să avem o teorie bătută pînă şi în cuiele limbii.
La cestiune:
Tu spui că batjocura e singura care poate să-l facă pe un prost să-şi dea seama că e prost. Nu ne-ai spus însă ce sentimente are faţă de el însuşi deşteptul care penetrează în această maneră. Mi-ar plăcea să aflu chestia asta! Desigur, dacă o să răspunzi.
1 aprilie 2012 at 9:26 am
Răspund, sigur că răspund, dar acum nu mai am timp.
Plec imediat sus, la lucru.
22 aprilie 2012 at 7:20 pm
Am rămas dator cu un răspuns și am să-l dau aici fiindcă nu prea e trafic.
Îmi cer iertare că n-am făcut-o mai repede, dar nu m-am grăbit și apoi a venit Paștele, și nu era momentul, și abia acum e, sau așa mi se pare mie, cu voia dv.
Era vorba despre:
Batjocura este adesea sărăcie a spiritului.
Jean de La Bruyère
Iar răspunsul meu e următorul:
Batjocura nu e luminoasă dar e eficace. Frige. Trece chiar și prin platoșa celor mai obtuze creiere, care de regulă interpretează a batjocură cam tot ce ajunge la ele și nu le e pe plac.
Vă aduc aminte că dincolo, într-un mesaj adresat obtuzului frenetic, am făcut o referire nevinovată la fiica acestuia, pe care chiar el ne-o tot exhiba dintr-un deșănțat orgoliu patern, și a fost gata-gata să mă acuze de pedofilie căci obtuzul a receptat mesajul în cheie batjocoritoare la adresa ei. Și nu era așa. La adresa lui da, era, dar nu și la adresa ei. Dar ce gălăgie a făcut! Pînă la urmă, dacă vă mai amintiți, m-am decis să bat în retragere. Te pui cu prostu?
Cu ăștia n-ai decît două posibilități de dialog nedistorsionat: sau îi măgulești – și au o pohtă neostoibilă – sau îți bați joc de ei – pe asta o pricepe NEdistorsionat. Cale de mijloc nu e.
Cît privește întrebarea cealaltă: cum mă simt eu coborîndu-mă la acest nivel?
Mie mi se pare că e o falsă dilemă morală, ba chiar o snoabă dilemă morală.
E ca la dialogul dintre doi străini; unul dintre ei trebuie să vorbească limba celuilalt dacă are ceva să-i transmită.
Sau poate să-l ignore, superior. Dar asta e o falsă rezolvare căci ăștia «mai săraci cu duhul de fuduli ce sunt» îți invadează spațiul și te înghesuie la mantinelă punîndu-te în situația de ori-ori: ori îl cîrpești pre limba lui – cum a făcut și Lorena Lupu – ori te retragi demn… pînă te ajunge iar din urmă… și apoi… iar ori-ori…