Thanksforgetting Day
17 octombrie 2013
Aş sărbători cu fast ziua uitării. Cîtă zgură am acumulat, cîte sentimente ostile, cîtă scîrbâ de semeni, cîte griji, cîte umori.
Ar veni o zi ca asta, măcar o dată pe an, aş sărbători şi m-aş mai despovăra.
Mi-e greu de propriile-mi amintiri, mi-e greu de memorie!
Madame Bovary 
17 octombrie 2013 at 9:06 pm
Ce bună ar fi o zi de asta!
17 octombrie 2013 at 9:38 pm
Ar fi un reset pentru toţi, ca şi cum ai schimba bateriile…
18 octombrie 2013 at 8:09 pm
Dna Sorina, îmi permiteţi o sugestie, asta pentru că titlurile dvs sunt mai mult în străineză…
Sugestie
19 octombrie 2013 at 10:04 am
Eu n-aş vrea să uit nimic din experienţele mele, bune sau rele, fiindcă ele m-au format, m-au determinat, sînt singurul meu avut psihologic.
Fără trecut, mi-aş pierde viaţa şi aş avea sentimentul că destinul m-a furat.
Faţă de semeni, nu am simţit niciodată scîrbă, tocmai fiindcă sîntem asemeni. Diferenţele vin din educaţie, atitudine, caracter şi interior emoţional. Nu judec pe nimeni, fiindcă nu ştiu cum aş reacţiona eu în locul lui. Pot doar să fiu scîrbită de propriile-mi greşeli, lăsînd ca Legea oamenilor sau a Firii să-şi facă treaba în cazul fiecărui individ, în parte.
Nu vreau să-mi pierd memoria, ca nu cumva să-mi pierd identitatea.
Ştiu precis că nu doar fericirile, ci şi nenorocirile m-au pregătit pentru supravieţuire, fiindcă m-au învăţat să lupt în junglă.
E doar un punct de vedere, desigur.
Cît despre griji, ele nu mă apasă, ci mă înalţă către un zbor mai înalt, motivîndu-mă să trec cu bine peste ele. Îmi spun mereu: „o rezolv eu şi pe-asta!” Uneori trec, alteori caut o altă cale de abordare a obstacolului. Niciodată nu m-am resemnat cu înfrîngerea, fiindcă întotdeauna, tot răul e o cale de ieşire spre bine!
E legea inexorabilă a echilibrului.
19 octombrie 2013 at 2:42 pm
P.S. Totuşi, uitarea e bună într-un singur caz, acela al iertării.
Sintagma ” te iert, dar nu uit” este un nonsens. Iertarea nu poate fi deplină, cîtă vreme nu uiţi tot răul făcut, ca şi cum nu ar fi existat niciodată. Tot aşa ne uită şi Creatorul greşelile noastre.
Da. Uitarea durerii, a dezamăgirii, a speranţelor înşelate este cel mai benefic balsam pentru suflet.
(Aşa se explică amnezia ca mijloc de autoapărare. Creierul are capacitatea subconştientă de a memora selectiv, îndepărtînd ca pe zgură evenimente, întîmplări şi persoane care ne-au făcut rău. În acest sens, da, aş sărbători şi eu o simbolică zi a iertării).
23 octombrie 2013 at 3:20 pm
Eu n-aş vrea să uit nimic din experienţele mele, bune sau rele, fiindcă ele m-au format, m-au determinat, sînt singurul meu avut psihologic.
Teorie…