Concupiscența din jurnal

31 Martie 2013

Ba o mostră de manierism, ba un desen mai mult decît explicit, ba un dans din buric, ba nimic!
Poate fi de la vreme, poate fi vremelnic, dar e aici. Concupiscența ne surîde condescendent. Indiferent cine, pe unde, scrie distihuri nu e mai presus, nici mai prejos, de ele, adică undeva pe lîngă buric. Să nu ne mirăm, să nu ne mai fandosim, să acceptăm că ne interesează, ne excitează, ne face să ne imaginăm, poate chiar să sperăm, să versificăm, să desenăm, să dansăm. Sîntem orientali și dedați luxurii. Ne uităm la filme istorice în care firul istoric abia dacă reprezintă 5 la sută din conținutul ideatic al scenariului, restul de 95 fiind dat de amoruri. Clandestine, monogame, poligame, platonice sau finalizate, cu finalizare în… decoruri somptuoase, în pietre prețioase, în rochii de mătase.
Manierismul e în noi, iată o mostră autohtonă:

Spovedania unui copil al erosului nostru

„Cum doamnelor de-odinioară
Eu nu le-am fost contemporan,
Cum scris în sorți le-a fost să moară
Și la un alt meridian;

Cum fastele amante-antice
Prostituîndu-se-n Suburr
N-au cum să-nvie-un ev propice
Deși de maculat augur;

Cum, iar, la rîndu-le acele
Bastarde brune de-arhierei,
Domnițe dulci și infidele
Înmiresmînd a stînjenei

Nu s-au învrednicit să-nfrunte
Sărutul celei mai reci guri;
Cum favoritele mărunte,
Și Marea Tîrfă din Scripturi,

Și veselele hetaire,
Și nobilele cu blazon,
Logodnicele fără mire
Purcese grele de cocon…

…ce pardemoniu de ispite!
La care să te hotărăști
Din hora fețelor dospite
Sub farduri, horbotă și măști?

Infante duse-n cruciate?
Ibovnice de prinți-dinaști
Fecioare culte, viciate
De paji perfizi, efebi și caști?

Metrese de prelați catolici?
Regine văduve-n harem
Cu ochii răi și melancolici
Și părul ca un recviem?

Putane blonde, princiare,
Cu care un regat răstorni?
Papese arborînd tiare
Sau castelane cu licorni?

Și starețele-n rantii sumbre,
Și suveranele-n exil,
Ajunse fumegoase umbre,
În Hades și-au aflat azil:

E pradă-acest alai de rochii,
De grații și de goliciuni
-Ce-a-nchis de-atîta vreme ochii-
Teribilei putreziciuni.

Atunci, copile imorale,
Soții de cineaști ratați,
Și chelnerițe cu parale,
Și fete bune, fără tați,

Subțiri surori de caritate,
Actrițe-adulte în turneu,
Studente-fără facultate
Eleve – fără de liceu,

Și primadone – fără voce,
Și profesoare – fără post,
Puștoaice cu ardori precoce,
Și mature în preț de cost,

Și taxatoare, și modiste,
Și specimene-n genul cult
Intrară-n șirul lungii liste
A doamnelor de mai demult,

Spre-a fi amantele meree
– Model al Veșnicei Muieri!
N-au fost decît succedanee
De spectre dintr-un timp de ieri;

Puteau fi hrană și otravă
Și disperare și destin
Și giumbușluc și clipă gravă
Și mit și suflet clandestin,

Și exorcismul meu în porții:
Să uit de ochii ce m-atrag
Ai Vechii Păzitoare-a Porții
Ce-ntîmpină amanții-n prag.

Astfel, mă vindecară,-n fine,
De para poftelor lumești…
Mă-ntorc spre-acele concubine
Din cărți, miniaturi și frești,

Cu gingașele lor contururi
De care-mi este iarăși dor,
Spre-a fi contemporan de-a pururi
Cu-ntregul dragostei sobor.”

Cu-asemeni divagări galante
-Erotoman stereotip-
Se spovedea bătrînul fante
Oglinzii ultimului chip…

R. Vulpescu – Ars Amandi

Cred că scenariul lui Suleiman e acoperit cu doar 2-3 strofe. Din restul strofelor încă se mai fac seriale de sute de mii de episoade.

Anunțuri

23 Responses to “Concupiscența din jurnal”

  1. conumishu Says:

    Then she opened up a book of poems
    And handed it to me
    Written by an Italian poet
    From the thirteenth century
    And every one of them words rang true
    And glowed like burning coal
    Pouring off of every page
    Like it was written in my soul from me to you
    Tangled up in blue

    jemanfișism, manierism, tot tragic

    • Sorina D. Says:

      Nu-mi vine în minte niciun poet italian din secolul al XIII-lea, dar caut acum pe net și aleg și o poezie, să vedem ce iese…
      L-am găsit pe Guido Cavalcanti, un trubadur și o singură poezie pe agonia.ro:

      Cine-i cea care vine, admirată
      de toți, stîrnind în aer unde clare,
      și-Amor purtînd cu ea, că fiecare
      stă mut, și doar oftează cîteodată ?

      Ah! ce frumoasă-i cînd se uită roată!
      s-o spun, n-am vorbe, doar Amorul are;
      o doamna-atît de dulce mi se pare,
      ca lînga ea o alta e-mbufnată.

      Nu-ncape-n grai întreaga-i strălucire,
      cînd fiece virtute i se-nchină
      și frumusețea zee-și afla-n ea.

      Dar mintea noastră-i joasă și prea grea,
      și-n noi atîtea haruri nu se-mbină,
      ca s-o cunoaștem cu desăvîrșire.

      Cred că doamna Sara M. va fi încîntată… Pentru gustul meu e prea dulce, tu ce zici?

      • Sara M. Says:

        Nu-mi vine în minte niciun poet italian din secolul al XIII-lea
        Cum să nu? Cel mai mare poet al antichității, Dante Aligheri!
        Sînt frumoase stihurile trubadurului Guido Cavalcanti, dar nimic nu se compară cu strălucirea ooeziei lui Dante:

        Atît de dulce și de castă-apărare

        Atît de dulce şi de castă-apărare
        Stăpîna mea, cînd lumii se arată,
        Că limba amuţeşte-nfiorată
        Şi ochiul nu-ndrăzneşte s-o măsoare.

        Veşmînt de blîndă umilinţă are,
        Deşi, în mers, se simte lăudată;
        Pămîntului, minune-nvenerată,
        Din ceruri pare, lină să pogoare.

        Privirile desfată şi alină,
        Încît din ochi, dulceaţa-n suflet trece,
        Şi n-o-nţelege cel ce n-o încearcă;

        Un duh uşure de pe buze parcă
        I se desprinde-n zbor şi se petrece
        Spre inimă, spunîndu-i blînd: Suspină.

        Mm?! Cum e? Mai dulce de atît nu e nici nectarul zeilor…

      • Sorina D. Says:

        Credeam că Aligheri e născut după 1300, m-am înșelat. Sigur titlul poeziei este așa? Atît de dulce și de castă-apare mi s-ar fi părut corect…

        Nu pot să spun că îmi place, deși e colosal pentru secolul respectiv.
        P.S. Antichitatea nu se întinde pînă în sec. XIII.

  2. Photini Says:

    Bob Dylan a schimbat de câteva ori versurile de referinţă. Dintr-un interviu pe care l-a dat mai târziu s-ar deduce că iniţial se gândise la Petrarca; a greşit secolul – dar asta nu e grav, de fapt, e cam aceeaşi epocă…

  3. Sara M. Says:

    Antichitatea nu se întinde pînă în sec. XIII.
    Sigur că nu. Am greșit. Era Evul Mediu. Am avut mai multe erori în acel mesaj, dar mi s-a luat să tot scriu erate. Văd că sînt campioană la greșeli de tot felul…
    (Uitați, de pildă, n-am avut de lucru și i-am sugerat prințului să coasă goblen după desen și acum nu mai are timp de taclale pe blog. Cred că m-a luat în serios și s-a apucat de lucru manual.)

  4. bogdan Says:

    “Ne uităm la filme istorice în care firul istoric abia dacă reprezintă 5 la sută din conținutul ideatic al scenariului, restul de 95 fiind dat de amoruri.”

    “Cred că scenariul lui Suleiman e acoperit cu doar 2-3 strofe. Din restul strofelor încă se mai fac seriale de sute de mii de episoade.”

    Sorina, textul tău nu e rău, cu toate astea, conţine o răutate gratuită, referirea la serialul Soliman Magnificul.

    Nu este nimeni obligat să urmărească serialul, însă ca să vii cu afirmaţii precum cele de mai sus, trebuie totuşi să-l fi urmărit un timp, până la momentul când spui, gata, mi-ajunge, nu mai pot cu atâtea amoruri. Numai atunci poţi să vii cu cu aserţiuni precum cele de mai sus.

    Ai spus un mare adevăr parţial când ai spus că toţi suntem orientali. Numai că nu, nu suntem cu toţii orientali, tu, da, eşti orientală, cu afirmaţiile de mai sus, în timp ce eu, care chiar mă uit la serial, nu sunt. Eu şi cu o mică parte a românilor.

    Nu am văzut atâta răutate ca la noi în grupurile de limbă engleză unde mai scriu, şi aici nu mă refer la tine, ci la alte persoane, la tine a fost totuşi o scăpare, mică, pricăjită, asta este.

    Revenind la serial, acesta este foarte bine jucat. Amorurile sunt prea puţine. Intriga, da, pe acesta se pune accentul, pentru că ea chiar a existat din abundenţă în realitate. Sultana-mamă, sultana-valide, a fost o figură de o forţă fantastică în Imperiul Otoman. O parte din darurile aduse de principii români ajungeau la sultana-mamă, de exemplu. Haremul a fost într-adevăr centrul Imperiului, nu sultanul şi vizirii lui. Ceea ce am spus mai-nainte este istorie, nu film.

    Există un actor, Okan Yalabık, care îl întruchipează pe Ibrahim Pargali, Mare Vizir. Pargali a fost o figură tragică. Copil sărac, fiul unui pescar grec și prieten din copliărie cu Soliman, a ajuns datorită acestei prietenii, dar și datorită marilor sale calități, mare vizir. Soliman a jurat ca nu o să-i ia niciodată viața. Ibrahim s-a căsătorit chiar cu sora sultanului. Cu toate acestea, sultanul i-a tăiat capul lui Ibrahim când acesta trecuse puțin de 40 de ani. Mai târziu, sultanul a regretat acest lucru. Ca să-și ispășească păcatul de a-și fi încălcat cuvântul față de Ibrahim, sultanul a construit o moschee. Yalabık face un rol mare, personificându-l pe Ibrahim Marele Vizir.

    Soliman a fost unul dintre cei mai mari conducători ai lumii, un Napoleon al lumii islamice. Era poliglot, știa cinci limbi, a fost poet și bijutier iscusit. Sub conducerea lui, otomanii au cucerit Serbia, Ungaria și au asediat de două ori Viena. Budapesta va fi capitala unui pașalâc timp de aproape 250 de ani. Tot sub conducerea lui, otomanii au cucerit Rodosul, considerat o fortăreață inexpugnabilă, iar Marea Mediterană a fost transformată într-o mare otomană. A avut bune relații cu regele Franței, cu care s-a aliat împotriva lui Carol Quintul, un alt mare conducător. Nu mai vorbesc de cuceririle lui Soliman în Orient.

  5. LePrince Says:

    „concupiscența ne interesează, ne excitează, ne face să ne imaginăm, poate chiar să sperăm, să versificăm, să desenăm, să dansăm”

    din pacate (a se citi: din fericire) asta ne ocupa cam mult timp, timp „irosit”, timp ce poate fi cheltuit mai cu folos in scopuri marete gen vindecarea cancerului si/sau hranirea copiilor africani si/sau instaurarea pacii in Orientul Mijlociu si/sau intemeierea unei religii si/sau scrierea unui si mai nou/si mai vechi testament. insa, vai! quelle horreur! astea nu ni-s accesibile noua, oamenilor de rand normali, ci sunt harazite doar poponarilor, hodorogilor impotenti &logic misogini, anorgasmicelor, 12cm, altor prosti si proaste.

    conceptul asta filo sofic/logic (sar’na dna Photini!) cum ca omu si femeia se dedau una-doua-pac-pac futil in concupiscenta risipindu-se de la teluri inalte a fost excelent ilustrata de catre Gheorghe Dinica in, citez: „d-abia astept sa-mi moara p*ula ca sa ma dedic in totalitate spritului”

    • Photini Says:

      Aţi vrut să scrieţi ”şpriţului” sau ”spiritului”? La o primă citire am înţeles ”spiritului”, apoi am început să am dubii…

      • LePrince Says:

        Interesant! ma asteptam ca cu totul si cu totul alt cuvant sa va puna, ca sa zic asa, la incercare toata stiinta acumulata pe bancile filologiei. d-aia l-am si incifrat cu steluta. cand colo…
        ma rog, e vb. de spritz, unde tz tine loc de ţ, spritz, şpriţ.

  6. Photini Says:

    Dacă tz ţine loc de ţ, atunci de ce nu e redat şi ş prin ceva? De exemplu sh sau sch… După lămurirea cuvântului care m-a derutat, mă întreb: puiul în viaţă şi şpriţul se exclud reciproc? Parcă ”spiritul” era totuşi mai potrivit… în context.

  7. Sara M. Says:

    …astea (scopuri marete gen vindecarea cancerului si/sau hranirea copiilor africani si/sau instaurarea pacii in Orientul Mijlociu si/sau intemeierea unei religii si/sau scrierea unui si mai nou/si mai vechi testament) nu ni-s accesibile noua, oamenilor de rand normali, ci sunt harazite doar (…) anorgasmicelor, 12cm, altor prosti si proaste.

    Nu am înțeles la cine, mai exact, se referea poetul…

  8. Sara M. Says:

    Puțină concupiscență e chiar indicată, uneori. Vreau continente noi.

    • LePrince Says:

      „Puțină concupiscență e chiar indicată, uneori”

      ati vrut sa spuneti „de scurta poate fi oricat de lunga, numai de groasa sa nu fie prea subtire”, nu?

      • Sara M. Says:

        Nu, Sire, nu asta am vrut să spun.
        Înțelegînd prin concupiscență doar senzualitate, spuneam că avem nevoie de ea uneori, ca de sare în bucate, ca să gustăm viața din plin.
        Acum, că ați adus vorba de dimensiuni, spuneți-mi sincer, așa, ca între ingineri, nu credeți că desenul dvs. este jenant… de disproporționat, judecînd tridimensional? Poate că unghiul de vedere e cauza (ați privit în oglindă, de sus?), nu știu…
        Era mai bine să ne prezentați imaginea în epură (ați studiat chestiunea în anul I, la geometrie descriptivă și desen tehnic). Atunci am fi dedus cotele exacte și ne-am fi liniștit metafizic.

        Cu simpatie,
        Sara M.

      • LePrince Says:

        reprosul dvs zeflemitor este perfect indreptatit, aveti perfecta dreptate ca cu poza aia pana si o perna cu fulgi de ratza e in siguranta deplina. ce sa va zic? sa incep sa brodez niste justificari cum ca e frig afara si frigu contracta? ca internetu a papat pixeli? alte puerile? nu, mai bine va spun adevarul asa cum e el in plenitudinea lui: pur si simplu doamna Sorina, gazda noastra, o are mica.

      • LePrince Says:

        recitind textul anterior mi-am dat seama ca sunt elemente ce lasa loc la interpretari, de aceea revin cu precizari: la aia mica a doamnei Sorina fac referire negativa la sensul de ingustimea dreptunghiuletzului de blog pe care postam noi, ce nu permite patrunderea plenara nici a textelor lungi si cu atat mai putin a pozelor groase. altfel e de bine ca doamna gazda o are mica.

      • Sara M. Says:

        Măi, Sirică, „gură” mică, (n-am găsit altă rimă)
        Sincer? N-am înțeles niciodată de ce unii bărbați aleg să-și justifice neîmplinirile, dînd vina pe femei…
        La-men-ta-bil!

      • Sara M. Says:

        P.S.
        dreptunghiuletzul de blog se cheamă editor.
        Iar scrierea asta fără diacritice, dar cu pretenții germanice (tz=ț) e atît de caraghioasă la un adult cu studii superioare, încît îmi vine să fac greva foamei.
        Mi-e aproape rușine …


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: