To be or not to be… on the market

17 Martie 2013

Mi-e greu să-mi accept propria-mi libertate? Îmi sînt pașii mici și șovăielnici pe acest nou drum? Am uitat să merg sau am stat prea mult pe loc? Am uitat cum e să fie bine, să fie normal, să fie sîmbătă seara? Am jucat și am pierdut, am cîștigat o nouă șansă?
De la Hilton la City Grill. Un traseu ce mi s-a părut parcă desprins din filme. Adică, îți pui pantofii cu toc, cerceii lungi cu frunze aurii, te fardezi puțin, cauți o eșarfă potrivită cu primăvara, intri în starea aia în care îți crește cu cîteva grade încrederea de sine, ai tot felul de bagaje pe care nu le poți lăsa acasă, dar nici nu vrei, fiindcă ai tot ce-ți trebuie la tine, de la arta conversației, pînă la cea a disimulării, ai un trecut care te face imbatabilă la categorisiri, îți iei poșeta și pleci. Cînd ajungi în curte o mașină trage la scară, te urci, cîntă Dean Martin, în engleză, Besame mucho, pe undeva pe Aviatorilor, cînți și tu, dar tu știi cuvintele în spaniolă, merge și așa. Unde mergem, ești acum întrebată, nu ți se comunică de la bun început, mergem la Hilton. Mergem. Nicio opoziție, nicio întrebare, mergem pur și simplu, Vaya con Dios era pe acolo, în concert, la Sala Palatului.
La Hilton lume puțină sau multă, nu am nicio idee, nu am mai fost sîmbătă seara la Hilton de mai bine de șapte ani, crize de tot felul s-au întîmplat de atunci, dar era plăcut, chelnerul mi-a pregătit o băutură nealcoolică așa cum am cerut-o eu cu ananas, lime și zahăr brun. M-am îmbătat și am mai comandat încă o dată, la fel! Lume care iese din casă să vorbească nimicuri, să dea un reset sau poate un restart versus lume care stă în casă în încremenirea propriei obsesii. Lumea mea.
Unii comandaseră vin și sorbeau din pahare cu picior lung. Nu știu dacă era plăcerea vinului sau plăcerea de a fi acolo, de a sorbi un strop de viață. Nu știu. Am plecat după vreo două ore și nu ne-am grăbit. Am mers încet pe stradă, era tîrziu, dar nu foarte tîrziu ca să mergem la un restaurant, poate fiindcă unora li se făcuse foame, poate pentru că altora li se făcuse bine. Am ajuns pe Primăverii și am intrat la City Grill. Era lume multă aici și cei mai mulți au rămas și după ce am plecat noi.
Cînd am coborît din mașină acasă, mi-am dat seama că sînt on the market again. După atîția ani de conservare. Ca vinul vechi sau ca salata ofilită? Habar nu am. Se va vedea. Sau se va trece cu vederea…

Anunțuri

14 Responses to “To be or not to be… on the market”

  1. LePrince Says:

    m-au insarcinat telepatic d.nele Sara M. si Photini sa va intreb detalii: ce marca era masina ce a tras la scara, cine era soferul, daca s-a dat jos sa va deschida usa, cum arata, ce hram poarta, cat a decartat…

    • Sara M. Says:

      Eu aș întreba doar atît: a existat măcar o clipă în care ați regretat că nu sînteți cu domnul T.?

      • LePrince Says:

        eu n-as intreba chestia cu regretu pt. ca stiu raspunsu: true love dureaza maxim maximorum 3 ani, s-a demonstrat stiintific. or 3 ani se include in 14 de aprox. 5 ori. mai precis de 4,666666666667 ori. aka. perioada optima a fost exagerat depasita.
        deci sigur mie’n’suta ca nici vorba de regret, vorba Piafei „Non, rien de rien, non je ne regrette rien”

      • Sorina D. Says:

        Sau ca fata asta, Lara Fabian, ea după cîți ani de iubire strigă așa sfîșietor?

      • Sorina D. Says:

        Da, au existat multe clipe cînd am regretat că am fost cu T. Pe urmă m-am luat cu vorba și mi-a trecut!

    • Sorina D. Says:

      mașina era de marcă, șoferul nu e șofer, era doar conducător auto, da, mi-a ținut portiera, în sensul că a deschis-o, m-am urcat și a și închis-o, arăta cu degetul la curioși, nu cred să poarte hram(!), nu știu, nu am văzut, a plătit cu cardul!

      • Sara M. Says:

        Da, au existat multe clipe cînd am regretat că am fost cu T.
        Eu am întrebat contrariul. Cît timp erați cu dl.X, nu ați simțit lipsa dlui T.? Nu ați regretat că în locul lui X nu se află T?
        Nu cred că o relație de o viață poate muri subit, ca și cum nu ar fi existat niciodată, indiferent cu ce ecuații bio-psiho-erotico-matematice ne aburește LePrince.
        În ipoteza în care fiind cu X la Hilton, ar fi trecut T pe lîngă dvs., cu siguranță v-ar fi străpuns inima un fior.
        În orice caz, nu cred că nu a existat măcar o secundă în care să nu-l comparați pe X cu T, în favoarea celui din urmă…

      • Sorina D. Says:

        Am înțeles foarte bine ce m-ați întrebat și v-am răspuns exact ceea ce am gîndit. Am pierdut vremea cu un mitocan și toate comparațiile se opresc în cuvîntul ăsta. Fiindcă finalul relației a scos la iveală adevărata fire a teribilului domn T., cum spuneți dvs. Eu cînd m-am despărțit de cineva am căutat să las măcar loc de bună ziua, dacă nu chiar să transform relația amoroasă într-una de prietenie. Dar am avut de-a face cu oameni de caracter, nu cu ordinari resentimentari, ca în cazul din urmă. Nefericit caz, nu-l pot nici măcar urî, fiindcă prea mult îl disprețuiesc.

  2. bogdan Says:

    Multă baftă în noua viață, Sorina!

    PS Pentru tovarășul Prinț: Cine spune că dragostea durează numai trei ani nu a iubit niciodată cu adevărat. Dragostea adevărată este ca vinul de soi, pe măsură ce trece timpul devine mai de calitate.

    • Sorina D. Says:

      Stendhal în cartea Despre iubire zicea că durează 4 ani. Nici nu știi pe cine să mai crezi, these fucking days!

    • bogdan Says:

      Intrând un pic în detalii, iubirea asta de durată trebuie, printre altele, să fie reciprocă, iar cei doi să se completeze. Există niște condiții minime. Apoi mai este un factor important, soarta, destinul, kismet. Eu, ca creștin, când spun soartă, mă gândesc la Dumnezeu.

    • bogdan Says:

      Am citit odată un aforism, care m-a impresionat și care spunea că, după mult timp, ajungi să stai lângă soție ca lângă mama, însă când aceasta este rănită, te doare ca și cum ar fi vorba de propriul tău trup. Părerea mea este că nu trebuie să ajungi la adânci bătrâneți ca să simți asta, cu durerea, și nici să piară instinctul sexual.

      • LePrince Says:

        se explica multe, te-a impresionat prea exagerat, prea ai interpretat mot a mot aforismul. Bogdaneeeee!!! NU cu doamna mama ta tb. sa faci dragoste ci cu Panorama, NU pe Panorama tb. s-o duci in pelerinaje de pupat moaste de morti ci pe doamna ma-ta (cu cratima).


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: