Livada cu vise

20 Octombrie 2012

Îşi pierduse copilăria de multă vreme, adolescenţa abia şi-o mai amintea, totuşi, din cînd în cînd, îi apăreau în vis cei pe care-i iubise, respectase, pe care şi-i făcuse model, pe care, mai tîrziu, în plină maturitate, îi uitase, convinsă fiind că depăşise necesitatea de model, de ideal, de ţintă. Cînd credea că e bine ancorată în realitate, că se descurcă avînd atuul acelui fel independent de a fi care îi oferea siguranţa zilei de ieri, de azi şi de mîine, zile ce se scurgeau ca toate zilele de luni, marţi, miercuri, joi, vineri, sîmbătă şi duminică.
De la un timp, trecută de vîrsta maturităţii, observase cu o frică ce se cuibărise bine în sertarul de sus al sufletului ei amorţit de prea multă tărie, de prea multă coajă care crescuse în aceşti ani de siguranţă, de hotărîre şi inconştienţă să-i spunem, observase, că mai trăia o zi în plus, în plus faţă de luni, marţi, miercuri, joi, vineri, sîmbătă şi duminică. O zi care se contura dincolo de calendar, o zi de vise. Îi pusese numele de visări. Săptămîna avea acum opt zile, luni, marţi, miercuri, joi, vineri, sîmbătă, duminică şi visări. Cînd era visări, nu era nimic de făcut, nu îşi putea face niciun program, trăia oarecum la nivel simpatic vegetativ, cu ochii larg deschişi, visînd amintiri, visînd un trecut plin de personaje atît de reale că, uneori, avea impresia că e de ajuns doar să întindă puţin mîna ca să le poată atinge, să le poată mîngîia, să îi fie auzite dezmierdările, părerile de rău, cuvintele pe care voia să le ia înapoi şi să nu le fi spus niciodată, gesturile semeţe, privirile încărcate de ură, de neînţelegere, de patimă. Certurile, nervii, tot ceea ce fusese adînc îngropat în sertarul cel mai de jos al memoriei şi care acum, cu năvălnicie, ieşeau la suprafaţă. Iar ea, nici măcar nu încerca să le împingă la loc, credea că trebuie să le lase. Era visări şi toate mergeau anapoda, nici nu se putea altfel, prea multe o apăsau, cîteodată îşi ţinea respiraţia ca să treacă clipa de notă acută, de durere ascuţită. Apoi venea un moment blînd, un moment de nostalgie, de dor. Dorul durea şi mai rău. Toţi care se perindau în dor nu mai erau de mult de tot pe lîngă ea, măcar să-i dea o replică. Ar fi vrut să poată modifica scenariul. Scenariul pe care, mai mult sau mai puţin, cu mîna ei îl scrisese cîndva, dar nu putea. Toate replicile se aşezau corect, ca într-un puzzle al timpului, la locurile lor şi dacă voia să trişeze schimbînd vreo replică, începea să o doară. O durere mai mult organică, deşi vinovăţia e anorganică.
Cînd era visări se consuma nespus, fire de păr alb îi apăreau pe la tîmple, – fire pe care le vopsea cu grijă în oricare din celelalte zile, luni, marţi, miercuri, joi, vineri, sîmbătă sau duminică, – îi curgea sudoarea pe podul palmelor, ameţea de frică, ameţea de durere, ameţea de dor.
După cîţiva ani, se obişnuise cu ziua asta, ba mai mult, o aştepta. O aştepta aşa cum aştepţi pe cineva despre care ştii sigur că nu se va mai întoarce niciodată. O cuprindea o voluptate a propriei suferinţe, o foame de a şi-o trăi iar şi iară, mai ales că acum personajele care populau ziua de visări erau tot mai multe şi se adunau cu repeziciunea datei recente. Ajunsese să trăiască doar ziua asta cu adevărat, restul de zile: luni, marţi, miercuri, joi, vineri, sîmbătă şi duminică erau goale, pe de o parte fiindcă cei pe care-i iubea nu mai erau pe acolo, fiind plecaţi cu treburi curente sau definitive, pe de altă parte fiindcă nu mai reuşea să stabilească un contact normal cu cei de care nu avea nevoie decît pentru cele necesare biologicului.
Rămase, astfel, singură, se înăcri, se înrăi, o perdea de pînze de păianjeni se formă la geamuri. Lumea de dincolo de perdea îşi vedea liniştită de activităţile de luni, marţi, miercuri, joi, vineri, sîmbătă şi duminică. Lumea de dincoace trăia doar în ziua de visări.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: