Intelectualii români, nişte scăpătaţi?

18 septembrie 2012

Cred că îmi voi închide contul de FB. Pur şi simplu, nu mai pot să suport veninul care este împroşcat de acei pretinşi intelectuali care nu fac altceva sau nu mai au orgasm, decît dacă scriu mizerii despre ţara în care s-au născut. Aici, totul le pute, totul îi agresează, nimic nu se potriveşte standardelor lor înalte de venetici găunoşi, vînduţi şi cumpăraţi şi iar vînduţi şi iar cumpăraţi şi înfipţi într-un final în cine ştie ce ac de cravată de firmă UE-istă, dar neapărat produsă de la Budapesta încolo!
Nu cred că s-a mai pomenit în istoria acestei clase subţiri ca număr şi creaţie (sic!) o scăpătare ca asta prezentă.
Nici măcar nu îşi dau seama că în afara acestei batjocuri continuue nu au nimic de spus.Nimic care să suscite cel mai mic interes, poate cu excepţia interesului pe care-l stîrnesc în mintea celor care sînt ca ei. Labă în oglindă, măi băieţi!
Îşi bat joc chiar şi de limba română, critică şi găsesc cele mai absurde legături cu alte limbi pe care ei le cunosc foarte bine fiindcă, nu-i aşa?, au fost nevoiţi să le ţină decenii în şir în curul străinătăţii, dar nu sînt în stare nici măcar să scrie bine, corect şi cu diacritice. Cînd scriu în franceză, maghiară sau mai ştiu eu ce alte limbi pline de accente scriu cu acurateţe, dar în asta pe care se cacă în fiecare zi, scriu păsăreşte, nefiind în stare să pună nişte biete sedile. De fapt, nu contează, nu contează să le scrie, pentru că e suficient să scrii ca un idiot cînd vrei să faci prozeliţi, după chipul şi asemănarea ta de intelectual porc, de intelectual jigodie, de intelectual scăpătat, fără pic de simţ moral, decăzut, lingînd unde ai fost scuipat şi scuipînd unde ai ajuns la statutul ăsta de mare scriitor. Trebuie să faci apologia vestului şi să critici estul, trebuie să renegi tot ce e bun şi sfînt în ţara asta şi dacă se poate să le razi de pe faţa pămîntului. Orice valoare autohtonă, orice tradiţie, credinţa, de fapt, întreaga spiritualitate.
Cît de nefericiţi pot fi aceşti sub-oameni care, absolut la fiecare nou status adăugat de vreun cretinoid din ăsta intelectual angajat la un post de radio sau ziar obscur din ţări de astea care pleznesc de civilizaţia pulii, se screm să spună ceva interesant, să mai găsească ceva rău, să mai critice, să-şi mai bată joc? Să nu mai ai bucuria de a trăi decît în a te căca pe ţara ta, nu cred că poate fi ceva mai josnic, mai nemernic, mai păcătos. Păi nici nu sînteţi altceva decît nişte căcăcioşi, în cea mai de jos poziţie a piramidei în care de sus toţi se cacă şi se vor căca extrem de civilizat şi vestic în capul vostru.
Iar statusurile astea şoc pe care le scremeţi noaptea ca să înhăţaţi like-uri şi comments-uri ziua, cu ce nu pricepeţi voi, ce vă face să vă rîdeţi şi ce vă provoacă orgasmul masturbat, sînt de rîsul curului ca să rămînem tot în zona asta unde vă bălăciţi, adică a latrinei existenţei voastre. Sictir!

8 Responses to “Intelectualii români, nişte scăpătaţi?”

  1. Valerius Says:

    Tare v-au supărat ! Aveam (pre)judecata că, dacă veninul este amestecat cu niscaiva siropuri intelectualiceşti, amestecul nu vă este dez-agreabil.

    • Sorina Says:

      Siropurile intelectualiceşti nu sînt bune nici ele, indiferent dacă sînt pure sau în diferite mixturi. Un intelectual autentic nu are nevoie de aşa ceva. El poate fi chiar şi numai venin, dacă veninul respectiv e folosit pentru o cauză bună. Nobilă chiar!
      Mulţumesc pentru ajutor, a fost dat cu prietenie şi asta contează cel mai mult!

  2. Valerius Says:

    Dacă vă ajută cât de cât, răcnesc: Moarte intelectualilor ! Mă refer la cei scăpătaţi, desigur.

  3. conumishu Says:

    Sînt oameni fără prieteni. Nu și-i doresc, suferă în schimb că nu-i au și nici nu prea pot să-i aibă, iar pasiunea creatoare nu e dată oricui. Singurătatea piscului e grea, singurătatea zvîrcoliciului de nesuportat. Și atunci se strîng în grupuri de scuipat coaja semințelor după cum bate vîntul snobismului (cu rol de „rating” pentru gregarii cu unghii roase).

  4. conumishu Says:

    Iar fraierii se iau după unii dintre ei, după cei cu PR-ul bine pus la punct, de multe ori ajutați cu dichis și cinic de intelectuali cu merit, dar amorali. Se „like” atît între ei pînă cînd păcălesc mai mulți din afara primului cerc.

    Nu prea înțeleg de ce se complac unii, care n-au nici interes nici miză, să se autoflageleze prin scriiturile pîrțoflenderilor în a crede (sau măcar a încerca să se convingă) că nu există nimic măreț, memorabil, sacru chiar, în desfășurarea timpului de pe aici. În schimb, floarea cea vestită a acumulat, depozitat, inventariat, ba chiar taie și bilete, tot ce era mai bun, mai demn, mai cu moț. Sacru nu, pe ăsta l-au pierdut de prea mult.


Lasă un comentariu