Sîntem o variabilă a funcției „Internet”?

30 Septembrie 2011

Vorbeam cu un prieten pe facebook, bine, vorbeam e un fel de a spune, fiindcă, de fapt, nu am mai vorbit cu el de vreo șapte ani, vorbeam despre forumuri, bloguri, facebook. El susținea ideea că forumurile sînt de multă vreme apuse, pe bloguri lumea a spus ce a avut de spus, – aici, cumva, are dreptate, orice jurnal e finit, chiar și cel al clasicilor în viață, și chiar eu scriu din ce în ce mai rar, nu neapărat fiindcă nu mai am ce consemna, ci, mai degrabă, fiindcă mi se pare inutil, exibiționist și chiar redundant pe alocuri – și deci exiști dacă ești de găsit pe facebook, dacă primești like-uri la posturile de acolo, dacă lumea comentează ceea ce scrii, se uită la pozele pe care le-ai făcut în concediul recent sau la cele scoase din arhiva alb-negru a copilăriei și tinereții noastre, cînd nu existau poze color, dar acum cînd scriu îmi dau seama că tot ceea ce avem stocat în arhiva copilăriei și tinereții noastre e în alb-negru, cu subțiri nuanțe de roz și acelea punctate ca niște amintiri disparate ce aduc a nostalgie, ce aduc în memorie scurte momente de fericire, senzația de libertate sub oprimare, senzația de fruct oprit, niște bomboane divers colorate de la Nestor, bucuria primei rachete de tenis cînd Năstase dădea clasă unei lumi întregi, lecțiile de pian, premiul obținut la concursul de franceză, bucuria de a mă găsi pe listele celor admiși la facultate, plimbările rare și secrete cu automobilul puținilor prieteni care își permiteau carnet de conducere, plecările de 1 mai la mare, rochiile de la fondul plastic, da, rochiile de la fondul plastic cumpărate pentru ceaiurile săptămînale, casetele cu muzică bună, discurile de la magazinul Muzica,  tempo-ul galeș, timp liber, timp biologic, de trăit, de citit, de iubit…

Acum? Numai nuanțe de roz, liberi pînă în vîrful unghiilor, în plină democrație, avem din 4 în 4 ani un cuvînt de spus, bine, nu-l spunem pe cel pe care ar trebui, dar îl spunem, de fapt, nu contează, sîntem doar o expresie a majorității. A majorității elective și a celei de pe Internet.  Poate singurele like-uri pe care le mai putem da!

A venit toamna…

Anunțuri

4 Responses to “Sîntem o variabilă a funcției „Internet”?”

  1. Valerius Says:

    Nevoia de comunicare este evidentă. Dar suntem cam ca în gluma aceea, despre „faza a treia a beţiei”: vorbesc toţi şi nu ascultă niciunul. Se subînţelege că, în aceste condiţii, despre fructificarea acestor discuţii în acţiuni practice nici măcar nu poate fi vorba. Vorbim discuţii şi… atât.

  2. bogdan Says:

    Liberi până în vârful unghiilor e un fel de a spune.

    Din amintirile pe care le-ai menționat cu nostalgie, Sorina, reiese că perioada trecută, de dictatură, a avut părți bune, Fondul plastic, plecările intempestive la mare și ceaiurile sunt câteva dintre ele.

    De fapt, acum suntem cu toții prinși în mrejele nevăzute dar din plin simțite ale unei altfel de dictaturi, dictatura banului. Ia românii adulți și întreabă-i: ”Domnule/ doamnă, sunteți liber/ liberă, puteți să vă duceți măcar un weekend la mare, la noi (nu mai zic de Paris sau Londra)?” Mă tem că răspunsul va fi negativ pentru un procent mare, ceva la peste 60%, iar dacă înlocuiești Marea Neagră cu Parisul, procentul va depăși 80%.
    Nu toți suntem Truică.

    Și mi avem și alte dictaturi: cea a unei oligarhii tâmpite, inculte și lacome, care se dă cu fundul de pământ ca să vadă cum se poate șunta sistemul democratic al alegerilor (o regulă nefericită din punctul acesteia de vedere), cea a statelor dezvoltate pentru care noi suntem o vacă de muls colonială, cea a țiganilor mafioți, care formează o caracatiță care nu mai poate fi stopată și, cu puțină bunăvoință, mai pot fi găsite și altele.

    Și da, măcar, avem măcar niște sisteme de educație, sănătate și de asigurare socială minunate. Măcar atâta și libertatea.

    Facebook? Ce e aia? 🙂

    • Valerius Says:

      Până şi în SUA au apărut mişcări de protest („ţara Democraţiei”, „ţara Libertăţii”).

      Dar… sistemul rămâne neschimbat.

      Sunt milioane şi milioane de oameni care au priceput că sistemul e departe de a fi perfect.

      Dar… sistemul rămâne neschimbat.

      În primul an al crizei existau voci care declarau că sistemul capitalist nu va mai fi cum a fost, că vor fi introduse reforme, astfel ca acest gen de crize să nu se mai producă.

      Dar…

      • lulutza Says:

        …si „reformele” au venit cu pas grabit, atat in Romania, cat si aiurea. „Ne reformeaza” cu pas grabit. Nu apleaca urechea la nimeni si la nimic. Tavalugul s-a pornit si nu-l vor opri nici „indignatii”, nici nimeni,. Nu le mai este frica de ceea ce putea veni din spatele cortinei de fier. Cortina a cazut si dupa ea a inceput sa cada si statul de bunastare. Asta-i tot.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: