Poveste(III)

12 Iunie 2011

G.M. era un individ nonconformist, prototipul omului verde indisciplinat, absolut dezinteresat de trasee optime, farmacii și pubele colorate. Purta mereu o pălărie de soare și niște ochelari cu rame aurii subțiri, ceea ce îi conferea un aer insolit și intelectual;  putea fi pictor, putea fi bancher, nu, nu putea fi bancher, fiindcă bancherii nu pot fi nonconformiști și indisciplinați… Putea fi poet, dacă ar fi respirat ceva mai mult tei roșu, dar nu era decît un simplu profesoraș de muzică. De muzică a sferelor, să zicem. Avea cam 48 de ani, locuia cu bătrîna lui mamă încă verde, o pisică albastră, albastru de rusia poate, și un canar galben. Conducea o școală de muzică, avea elevi verzi, tinere speranțe, pe care-i promova sau nu, în funcție de propriile-i toane, de propriile-i valori, absolut subiective și nerecunoscute de forurile abilitate. O mulțime de elevi se înscriau, totuși, în fiecare an  la această școală. Poate dintr-un teribilism specific vîrstei, poate din cauza carismei profesorului, poate fiindcă le plăcea riscul într-o lume perfect organizată ecologic, în care nimeni nu mai avea nimic de pierdut, fiindcă totul fusese deja pierdut, iar viitorul amanetat.

Viața decurgea haotic în această școală, notele erau puse pe ochi frumoși, în imediata ei vecinătate cineva deschisese un magazin de etnobotanice, elevii, însă, se aprovizionau moderat și doar atunci cînd simțeau o nevoie acută de a atinge muzica sferelor, pentru a-l impresiona cumva pe profesorul lor, pentru a ajunge la un nivel de nonconformism și indisciplină oarecum indus. Poate voiau să se remarce în fața profesorului și să rămînă cît mai anonimi în fața forțelor de ordine polițenești, poate nu le mai ajungea clorofila, poate erau flămînzi. Dacă ar fi să ne ghidăm după anumite ideologii demult apuse în era ecologistă, toate condițiile unei revoluții erau îndeplinite, saltul stătea să sară, dialectica se întorcea din nou în matca sa. Doar eroul lipsea, sau poate ideologul șef, sau poate mijloacele trecerii de la vorbe la fapte nu fuseseră încă descoperite. Sau dacă fuseseră descoperite, erau bine depozitate în locuri în care niște bieți elevi de la școala de muzică a sferelor nu aveau acces. Fiindcă nu aveau ecusoane, nu aveau salopete, nu aveau carduri cu coduri unice de intrare, nu aveau nimic și totuși aveau să intre…

Anunțuri

3 Responses to “Poveste(III)”

  1. bogdan Says:

    Interesant. Aşteptăm cu nerăbdare continuarea.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: