Bilanţuri

În vreme ce televiziunile s-au întrecut în a difuza filme cu şi despre Crăciun, filme comerciale, filme care vin şi trec, filme pe care nu le mai ţine minte nimeni, astfel că pot fi foarte bine reprogramate Crăciunul viitor, presa s-a aplecat asupra bilanţurilor lunare, respectiv cele mai importante (?!) evenimente ale anului care se apropie de sfîrşit.  Am citit despre „vedete” autohtone despre care nu auzisem niciodată, am văzut cum şi-au petrecut Crăciunul oameni politici despre care nu auzisem niciodată. S-a bătut moneda pe Moni şi Iri, s-au făcut topuri de piţipoance, topuri cu cele mai sexi sportive, au fost menţionate principalele sinucideri şi morţi accidentale.  Nu a fost uitat nimic pentru că, de fapt, totul fusese uitat.

M-au plictisit grozav toate acestea, pînă cînd, iată, văzui o reclamă: De mîine Andrei Pleşu va scrie, în fiecare miercuri, la Adevărul, despre el, despre noi, despre filosofie. Bun. Un om care, cred ei, va salva un ziar? Nu ştim nici noi, nu ştiu nici ei, dar merită încercat! Să ne salvăm prin cultură aş fi spus. Nu ne vom salva. Incultura a ajuns foarte departe. E peste tot. S-o acceptăm aşa cum e. Vorba lui Guţă pe care l-am văzut, întîmplător aseară la ştiri: Am avut de-a face cu atît de mulţi oameni, că am devenit un bun psiholog, la inteligenţa mea etc.etc. Adică nu, vorba lui Patapievici, în România maneliştii vorbesc mai bine decît mulţi dintre români. Aici, undeva între aprecierea lui Patapievici, ca şef al ICR, şi declaraţia lui Guţă, ca şef de MNL, aici cred că e nexusul adevăratei culturi de bilanţ!