„Cabală” şi erotism?

18 Noiembrie 2010

Nu-şi spuneau prea multe cuvinte. Se priveau unul pe celălalt şi-şi lăsau gîndurile să zboare aiurea, mai ales că ascultau nişte melodii de jazz clasic, muzica ei preferată şi despre care el spunea că e muzică pentru neurastenici. Ea nu se supăra, însă, zîmbea, nici indulgent, nici superior, gîndindu-se că îl iubeşte şi mai mult pentru felul lui de a fi uşor scorţos, uşor mofturos, pentru gusturile lui foarte bine definite, dar şi pentru generozitatea de care dădea întotdeauna dovadă acceptîndu-i ei preferinţele, fără să încerce să şi le impună pe ale lui.

De fapt, asta a atras-o cel mai mult la acest bărbat. Superioritatea cu care priveşte lumea în general, dar şi înţelegerea de care dă dovadă, parcă,  faţă de fiecare individ luat în parte. Un om generos, un om discret, un om despre care nu ştii niciodată sigur ce gîndeşte, dar poţi să fii convinsă că va face exact ceea ce trebuie sau ceea ce te aştepţi să facă.

El se mulţumea să fie fericit doar privind-o. I se părea frumoasă cu aerul ei copilăros, cu felul ei de a se încrunta cînd nu înţelegea vreun cuvînt din versurile melodiei pe care o asculta, dar nici nu întreba ce înseamnă, de frică să  nu le piardă  pe celelalte. Se gîndea ce emoţie profundă îi trezeşte prezenţa acestei femei, poate tocmai fiindcă, în prezenţa ei, sexul nu mai era aşa de important, nu mai era primordial, era pe acolo pe undeva un impuls, o curiozitate, o idee, un joc. Dar nu voia să meargă mai departe, nu acum. De altfel, nici nu ştia cum s-o abordeze. Nu fiindcă i-ar fi lipsit curajul, nici experienţa, ci, pur şi simplu, din dorinţa de a prelungi cît mai mult această bucurie a tatonării, a cunoaşterii în afara cunoaşterii, a iubirii platonice.

Ea era zăpăcită de abordarea asta a lui, în definitiv, nu mai erau nişte adolescenţi. Se simţea atrasă fizic de el. Îi plăceau mai ales mîinile lui fine cu degete lungi albe, mîini de pianist sau de amant. Îi plăcea să-şi împletească degetele cu ale lui, într-un gest mai plin de semnificaţii, acum, pentru ea, decît un milion de alte gesturi sau cuvinte aşa cum şi le amintea din trecutul în care el nu avusese loc. Se gîndea emoţionată dacă în seara asta cînd o va conduce acasă totul se va petrece la fel. Ea va sta pe locul din dreapta, încercînd parcă să ocupe cît mai puţin loc, aşteptînd momentul cînd el o să-i întindă mîna, o s-o tragă înspre el  şi o s-o sărute de bun rămas pînă data viitoare pe care doar el o ştie, iar ea, pînă atunci, va aştepta cuminte momentul în care el îi va spune: „Mi-e dor să te văd”.

Deocamdată se privesc, uneori îşi zîmbesc doar cu ochii, el o întreabă diverse fleacuri, o ajută să comande desertul. Ea a băut puţin, el a băut puţin mai mult. E destins, iar ea emoţionată, fiindcă după desert el va cere nota şi vor pleca amîndoi acasă.

E destul de tîrziu, e aproape miezul nopţii, afară e un aer curat de primăvară. Strada e pustie. El îi deschide portiera, ea se urcă în maşină, fără un cuvînt, fără o atingere, numai emoţie şi teamă de necunoscut.

După un timp ea întreabă: Unde mergem, ăsta nu e drumul spre casă…

Mergem la Sinaia, dacă eşti de acord, am uitat să te întreb, mă gîndeam că ai vrea să mai stai puţin cu mine sau să mă  laşi să mai stau puţin cu tine. Ajungem într-o oră jumătate acolo şi dacă te ţine pingeaua luăm o cameră la hotel. Spune asta şi rîde, rîde, uimit de ochii ei mari cu care-l priveşte de parcă atunci l-ar fi văzut prima dată. Pe mine să mă ţină pingeaua? Pe tine poate, văd că eşti destul de emoţionat. Să vedem care pe care… Important e dacă vrei să mergi. Să mergem, dacă trebuie să vedem care pe care. Să nu-ţi pară rău mai tîrziu, să te gîndeşti bine. Şi tu să te gîndeşti bine. Să te gîndeşti cît de bine ne cunoaştem…

Anunțuri

25 Responses to “„Cabală” şi erotism?”

  1. Adriana Says:

    Sorina, imi lipseste emoticonul ala din Yahoo Messenger care aplauda…

    Asa da! 🙂

    • Sorina Says:

      Adi, pregăteşte-te că la Sinaia urmează scena de amor. Ţi-am spus că mă revanşez. Bine, poate continuă şi Bogdan, că el la scene de amor e Alexander Brown…

  2. bogdan Says:

    Sorina,

    Este o poveste frumoasă, care mi-aduce aminte de delicatețea lui Mihail Drumeș, din ”Declarație de dragoste”. E frumos să vezi transpus în proză un lucru evident, acela că niciodată nu ne vom despărți total de adolescentul din noi, un eu drag nouă, tuturor, de trăirile de atunci.

    Dacă nu-ți iese partea a IV-a, pur și simplu ia ce a scris amicul meu, Alexander, și dă-i un copy paste.

    • Sorina Says:

      Vaaai, eu şi Drumeş. Nu sînt de acord. Şi pe urmă, povestea mea e cu maturi, a lui era cu tineri. Ăia se omoară din amor, ai mei se omoară din…dar să nu anticipăm!
      Nu, nu iau nimic cu copy paste. Poţi să scrii tu o scenă de sex, dar fără farafastîcuri. Sau mă aştepţi pe mine cu scena de sex frustă (sic!).

  3. Ana-Maria Says:

    Parcă ar semăna cu scenariul filmului Annie Hall cu Woody Allen. Un film foarte bun!

  4. bogdan Says:

    Amicul meu a scris deja scena de sex, leave it or keep it! 🙂

  5. bogdan Says:

    … Vorbeam de scena de sex de la postarea trecută! 🙂

    • Sorina Says:

      Adică aşa prieten ai? Eu inventez în fiecare zi o poveste şi încă nu dau semne de oboseală, iar el nu poate scrie două scene cu aceaşi temă, în două zile diferite? Ce fel de jurnalist romancier este?

  6. bogdan Says:

    Păi, deși din dragoste, sexul e sex, ce ar putea să mai scrie? Eventual mai poate să vopsească un păr, mai umflă un pectoral, îl face pe mascul ”recenzor”, ca pe Liviu, îl pune să recite din Rudel 🙂 …

    • Sorina Says:

      Păi vezi? Amicul tău merge în paralel cu mine. Eu am aceste două personaje fără nume, el poate să introducă elementul de nou prin alte personaje care, desigur, au alte metode. Văd un ménage à trois aici, din cele două personaje masculine invocate de tine, plus unul feminin pe care nu ştiu de unde să-l iau. Poate fi imginar, poate fi Mocca, poate fi oricine, în definitiv!
      Scena trebuie să ne ţină, însă, cu sufletul la gură…

  7. bogdan Says:

    Momentan eu zic că ajunge scena respectivă, care sper că a fost gustată atât de neofiți cât și de cunoscători.

    • Sorina Says:

      Bine. Atunci voi scrie eu mîine sau poimîine. O scenă. Uite o schiţă:
      Ajung la Sinaia. Intră la recepţie. Dorim o cameră. Nu ştim dacă avem camere. Căutaţi pe Internet, zice el, poate aflaţi dacă aveţi. Scenă încordată. Ea stă timorată pe o canapea din hol aşteptînd să se termine toate astea. El ia cheile, comandă nişte whisky Jack Daniels, să zicem. Urcă în cameră. Ea se aşează comod pe un scaun. El deschide televizorul şi alege un post de muzică. MTV, de exemplu. Vine comanda. Plăteşte. Cere permisiunea să-şi scoată cravata. Ea e de acord. Se aşează la picioarele ei, o ia de mînă, ia un pahar de pe tavă, i-l oferă, îşi ia şi el un pahar şi îi spune: Spune-mi despre tine. Spune-mi cum îţi place să faci dragoste. Spune-mi ce fantezii ai. Toate nebuniile care ţi-au trecut vreodată prin minte şi nu ai avut curaj să le faci, nu ai avut curaj nici măcar să le spui.
      Ea zîmbeşte şăgalnic şi spune: Chiar crezi că o să cad în capcana asta? Chiar crezi că îţi voi spune totul, cînd eu aş vrea să mă descoperi? Îţi place jocul? Jocul de-a şoarecele şi pisica? El se joacă cu inelul ei, îi mîngîie tandru un cercel, îi scoate uşor un pantof, o sărută şi n-o sărută. Ea pare complet absorbită de tandreţea lui, niciun bărbat nu o mai mîngîiase pînă acum pe cercel, parcă toate terminaţiile nervoase i se adună acolo, e vrăjită şi într-un gest absolut necontrolat se dezbracă ea însăşi, se dezbracă pentru el şi apoi brusc ruşinată fuge spre pat şi îşi trage cearşaful pînă sus peste bărbie, privindu-l drept în ochi, şoptindu-i: stinge lumina. El atunci aprinde toate luminile, îi smulge cu un gest dur şi masculin cearşaful pe care-l aruncă departe, se dezbracă complet şi vine lîngă ea pe pat, deasupra ei, o priveşte în ochi şi-i spune:am să te fac femeia mea.

  8. bogdan Says:

    Dragă Sorina,

    Am câteva observații la schița ta:

    – E adorabilă, se vede că e scrisă de un Rac sentimental, delicat. Nici nu mă așteptam la altceva de la tine.
    – Ar putea fi integrată foarte bine într-un roman de epocă, dacă scoți partea cu Internetul, televizorul, MTV-ul, care sunt în plus. Mult mai bine era dacă băgai în scenă o cabană izolată în pădure, unde el făcea focul în cămin, cu bușteni, apoi stați cu un pahar de coniac bun în mână în fotoliu (măcar el, tu cu ce vrei tu) și vorbeați de vremuri apuse și frumoase, la un moment dat el își punea palma delicat pe fața ta, te săruta, te ducea de mână la pat unde … Scoți și partea cu cerutul permisiunii să-și scoată cravata, pulover pe gât, ce naiba, dom’le!, și parfum bărbătesc de calitate, ațâțător … Nu suntem la televizor, la un duet … În plus, unele chestii le lași în seama imaginației cititorului … ăsta e unul din avantajele prozei, poți face asta, poți ațâța imaginația cititorului
    – Domnul care m-a crescut, Racul de care vorbeam, un rafinat, mi-a zis un lucru important: ”anumite chestii nu se spun, unele lucruri se fac pur și simplu”. Eram în anul de grație 1997 cu o grecoaică, Ketty, care mă angajase ca translator. Eu aveam 29 de ani și ea 37 de ani, era superbă și inteligentă. Cred că l-am exasperat sau/ și amuzat pe domnul Emil, deși nu a arătat-o, cred că nimic nu e mai îngrozitor decât un Leu care cere instrucțiuni în chestii amoroase. Trebuia să ajung în seara aceea cu Ketty pe lângă blocul meu. Eu către domnul Emil:
    – Domnule Emil, cum îi spun eu să urce la mine lui Ketty?
    – Nu îi spui!
    – ???
    – O iei de mână și urci cu ea!

    O, vârsta inocenței, paradisul pierdut! 🙂 M-am căsătorit la 22 de ani și la 28 de ani, după facultate, serviciu, căsnicie, crescut copil, a trebuit să reînnod firul. Aveam senzația că îmi tremură mâna, deși nu îmi tremura. Am luat-o vajnic pe Ketty de mână și țuști cu ea sus, la mine! Maică-mii îi spusesem că dacă urcă trei etaje mai sus, la soră-mea, fac aprovizionarea de iarnă! 🙂 Am sunat-o, așa cum stabilisem, cu 10 minute înainte … Am ajuns pe palier și mi s-a pus un nod în gât, capul mamei se ițea de după scara care ducea la etajul următor! Noroc că nu a observat nimic frumoasa grecoaică! Am ajuns în sufragerie, ne-am așezat pe canapea, da, am dat drumul la TV pe Music Box, eram mândru de televizorul luat la mâna a doua, adus de cumnată-meu din Germania. La un moment dat am sărutat-o și restul … a fost frumos, s-a transformat în istorie, în una de la care ai amintiri extrem de plăcute.

    • Sorina Says:

      Bogdane, cred că eşti în eroare. În primul rînd, astea nu sînt confesiuni. Aici e vorba de nişte personaje imaginate de mine. De unde şi pînă unde mă bagaşi pe mine în poveste?
      În al doilea rînd, oamenii ăştia doi veneau de la restaurant. Era o escapadă. Nu au avut timp să treacă pe acasă să-şi ia puloverele şi adidaşii. Şi ea era cu pantofi cu toc, tot la munte.
      În al treilea rînd, nu scot absolut nicio parte. Rămîne exact aşa. Cui îi place, cui nu, nu!

      • Adriana Says:

        Sorina, schita suna foarte promitator. Ignora zgomotele de fond (no offence Bogdan 😛 ) si tot inainte…

      • Sorina Says:

        Adi, cred că mă opresc aici, nu neapărat din cauza criticilor, ci a posibilelor interpretări nedorite. E foarte subţire graniţa dintre real şi imaginat, unii pot să alunece foarte uşor în partea în care nu trebuie.

      • bogdan Says:

        E lucrul cel mai înțelept cu putință … 🙂

  9. Ana-Maria Says:

    Mie mi-a plăcut. Îmi plăcea mai mult de el până acum, dar parcă balanţa s-a echilibrat. Se vede că nu te uiţi pe canalele de muzică, altfel ai fi pus VH1 în loc de MTV…

  10. bogdan Says:

    Dragă Sorina,

    Eu nu am zis niciunul din cele trei lucruri pe care le spui: că schița, nu povestirea, este adevărată, că nu-mi place și că să o schimbi.
    Tu ai venit cu o schiță și eu mi-am spus punctul de vedere, cum aș fi văzut eu lucrurile. E firesc să mergi pe linia ta, așa cum firesc este să primești și feedbackuri diferite, mai critice (nu neapărat în sens negativ) sau favorabile.

  11. bogdan Says:

    … Orice ai scrie, eu o să urmăresc cu interes.

  12. bogdan Says:

    La naiba!, Adriana, dar nu e nicio ofensă că m-ai asimilat zgomotului de fond! 🙂 Aici e o atmosferă plăcută, cu aceste comentarii la povestirea Sorinei, ca și cum, în apropierea Sărbătorilor de Iarnă, noi toți am fi adunați în jurul șemineului în care arde vesel un foc adevărat, de bușteni – mirosul plăcut de lemn ars amplifică senzația de intimitate, de apropiere, de căldură umană -, la un cenaclu literar organizat de revista ”Acasă Magazin” …

    • Adriana Says:

      intr-adevar, se apropie Sarbatorile de Iarna… Doamne ce trece timpul, nu imi vine sa cred ca a (mai) trecut un an…

      • bogdan Says:

        Da, mai e un pic peste o lună până la aceste sărbători, pe care cred că o să le fac anul acesta la Vatra Dornei – dacă nu, la socră-meu, la Timișoara.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: