Bărbatul univers(al?!)

12 Noiembrie 2010

Ora 9 p.m. Bucureşti. Calea Victoriei. Hilton. Parcarea de taxiuri. Lume puţină. Apare el, un bărbat bine, la vreo 40-45 de ani. Nici scund, nici înalt. Elegant. Cu ochelari de miop. Dincolo de lentile, ochi negri, visători, pătrunzători, inteligenţi? Se vede că aşteaptă pe cineva. Pare impacientat, dar nu nervos. Ţine, cu naturaleţe, în mînă, un trandafir roşu-sîngeriu. Nu se uită la ceas. Nu aruncă priviri curioase sau indecente tuturor pipiţelor care-şi fac de clienţi în zonă. Nu le priveşte nici  ca amuzament. Nici măcar nu-şi aprinde o tigară. Pare să se simtă bine cu el însuşi şi cu trandafirul. Aşteaptă ca şi cum ar aştepta prima sau ultima femeie de pe pămînt. Iubita lui. Cea la care se gîndeşte chiar şi cînd nu se gîndeşte la ea. Cea pentru care ar lăsa totul şi ar lua viaţa de la început. Cea pe care o iubeşte şi ştie să-i arate asta. Este unul dintre puţinii bărbaţi, am putea spune ultimul mohican, care ştie să-şi exprime emoţiile, care poate, prin fapte, gînduri şi vorbe, să-şi exteriorizeze dragostea faţă de o femeie, fără a cădea în complexul efeminatului. Fără a-i păsa de ce cred alţi bărbaţi despre el.

De fapt, timpul pare să treacă pe lîngă el. Stă în parcarea de la Hilton ca într-un fotoliu comod. Se are bine cu timpul. Nu trage de el. Nu este hăituit. Cînd se întîlneşte cu o femeie, se întîlneşte într-un palat, fie el chiar iluzoriu, nu într-o gară, fie ea de Nord. Oricum e un pic de vină pentru aşteptare, fiindcă a venit cu o jumătate de oră mai devreme, de frică să nu aştepte ea  nici măcar un minut. E un bărbat cu educaţie, un om care a fost învăţat să respecte femeile, nu să le trateze ca pe nişte obiecte de folosinţă îndelungată, sau ca pe nişte consumabile. Cînd era copil, mama sa îi spunea adesea: Pe o femeie să o priveşti de la bărbie în sus! Asta i-a definit oarecum devenirea, l-a scos din grupa mitocanilor, plasîndu-l pentru totdeauna în grupa bărbaţilor rafinaţi. Bărbaţi după care mor toate femeile, dar la a căror inimă poţi foarte greu să ajungi. De unde drama femeilor care astfel alunecă, mai devreme sau mai tîrziu, spre grupa mitocanilor.

Nu-şi încruntă sprîncenele, nu pare să-şi pregătească vreun discurs de întîmpinare. El nu e genul de bărbat care să spună stereotipii demult învăţate din alte experienţe, nici nu vrea să şocheze. El este el. O va întîmpina cu primele cuvinte care din suflet îi vor ajunge direct pe buze. Fără efort, fără bîlbîieli, fără timidităţi, fără priviri sau gesturi insinuante.

Un om cult care iubeşte o regină. O femeie univers. Pentru el centrul universului. Aşteaptă răbdător, fiindcă atunci cînd atingi centrul universului, atingi nirvana. După unii autori pe care el i-a citit de foarte mult timp şi a şi înţeles ce a citit.

Opresc mai multe taxiuri în faţă la Hilton, dar el nu se crispează la fiecare portieră care se deschide. El ştie că iubita lui va ajunge chiar la ora stabilită şi pînă atunci mai sînt cam cinci minute. Rămîne aşezat comod în fotoliu, deşi nu e femeie care să treacă întîmplător pe acolo şi să nu-l privească insistent.

(Continuarea la comentarii… Cine e interesat.)

Anunțuri

37 Responses to “Bărbatul univers(al?!)”

  1. bogdan Says:

    E foarte bine scrisă povestirea. Bravo!

    Acum, deși eu am fost mai sintetic, am scris și cum se comportă El în interiorul căminului. Cu asta cred că ar trebui să se extindă povestirea ta. Ce face el? Este amuzant în intimitate? Sforăie noaptea? Îi servește Ei micul dejun la pat? 🙂

    • Sorina Says:

      Nu pot indoors. La mine imaginaţia se opreşte la outdoors(sic!) Scrie tu continuarea. Cu ocazia asta comparăm şi mintea unui bărbat cu a unei femei, la nivel de imaginaţie, of course!

  2. bogdan Says:

    Am scris ieri, după cum am spus și la postul anterior. Ce e destul, e destul! 🙂

    • Sorina Says:

      E limpede că nu putem face o echipă scriitoricească. Nici măcar de scenarii! Vezi, de aia îmi trebuia mie un Alecu susţinător! Dar, dacă nu se poate, mă voi resemna şi-mi voi lăsa mintea să zboare spre alte trăsnăi. Sau poate scrie Luca o continuare în versuri. Am văzut că le are! 😛

      • Luca. Says:

        „…deşi nu e femeie care să treacă întîmplător pe acolo şi să nu-l privească insistent…”

        …Smulgîndu-şi părul permanent
        (La figurat, dar cu talent),
        Purtate toate de-un curent
        De gînduri pure, evident,
        Către acel apartament
        Unde le-aşteapt-acest berbent (!!!)
        Lîngă un foc mocnind latent
        Într-un şemineu ardent.
        Şi toate, precum un torent,
        Gîndesc acelaşi compliment:
        “Şi ce dacă-i impotent?”

      • Sorina Says:

        Nu se înţelege foarte bine dacă ele au părul făcut permanent sau smulgerea părului e o chestie permanentă, faţă de posibila lipsă de interes a lui, fie el chiar impotent. (Şi, de fapt, mai contează? E un aspect absolut minor, avînd în vedere cuceririle ştiinţei şi tehnicii, domnule inginer!)

      • Luca. Says:

        Eu am crezut că dobitocul de serviciu pe acest blog este Bogdan, dar văd că faceţi cu schimbul!…
        Ceea ce am scris mai sus este o operă literară creată pe colţul mesei din bucătărie în aproximativ 30 de minute, timp în care am consumat: ciorbă de fasole cu afumătură (stinsă din cînd în cînd cu un gît de ţuică de Vâlcea) şi costiţă la grătar cu garnitură de fasole bătută acompaniată de murături şi zeamă de varză şi spalate cu o Băbească de Nicoreşti…
        Şi ce faci tu acum? Spui că nu se înţelege faza cu “permanent-ul”… Hehehe, COTLETE!!!… Păi de unde ştii tu, mică gîză, dacă poetul, în genialitatea sa, nu tocmai asta a vrut, să introducă (să bage?) o ambiguitate pentru ca nu orice pămpălău să priceapă profunzimea mesajului său pur (şi simplu) estetic?
        În ceea ce priveşte cuceririle ştiinţei şi tehnicii te asigur, ca un inginer cu experienţă ce sînt, că nimeni nu va inventa vreodată o metodă de a transforma o mămăligă pripită în bărbat sau o coloană dorică în femeie!

      • Sorina Says:

        Ei, uite că mai putem şi noi să te uimim cu ceva, că prea căzuseşi în blazare. Şi da, facem cu schimbul.
        Nu ştiu de ce a trebuit să dai detaliile astea despre meniul tău. Poate ca să duci în derizoriu propria muncă de creaţie? Treaba ta.
        În ceea ce priveşte cuceririle ştiinţei şi tehnicii, eu mă refeream la altceva, că altfel, ţi-aş fi zis, domnule chimist.

      • Luca. Says:

        Trec, cu maximă bunăvoinţă, peste toate celelalte… Dar „domnule chimist”???!!!… Asta, ce-i cu ea?

      • Sorina Says:

        Dacă aş fi crezut în puteri întăritoare ale mămăligii pe bază de pastile sau amidon, m-aş fi adresat astfel!
        Eu, însă, mă gîndeam la altfel de înlocuitori…

      • bogdan Says:

        Jidane, Luca, nu ne mai minți că mănânci mâncăruri românești, că nu ține, gulașul și ceardașul sunt mâncarea ta … Ești unul dintre jidani cei mai prost pregătiți pe care i-am întâlnit …Poate asta se explică prin ramura bozgorească din ascendența ta ..

  3. bogdan Says:

    Maghiarul ăsta de Luca chiar ar trebui premiat pentru nemaipomenita lui iscusinţă de versificator! 🙂

  4. Adriana Says:

    … Si totusi, cand simte fara a vedea ca o silueta s-a anume e aproape de el, intoarce capul si un zambet larg ii lumineaza fata. Se ridica usor impleticindu-se, si merge in intimpinarea fiintei ce a facut ca prin prezenta ei sa dispara tot universul din jur. O imbratiseaza si dupa ce ii mangaie cu palma ferma, dar tandra, usor obrazul, parul valuri, o saruta cu nesat, de parca buzele lor nu s-au mai atins de o vesnicie. Si chiar au fost astea 12 ore o vesnicie. Se privesc apoi, si privirile impletite danseaza dansul iubirii. Isi aduce aminte de trandafirul din mana, si rizind i-l intinde. Mana in mana apoi pornesc incetisor, vorbind, rizind, dar mai ales privindu-se…

    🙂

    Na unde se duc?

    • Sorina Says:

      Nu ştiu. Viaţa e complicată. Însă, nu ştiu de ce, comentariul tău mi-a adus aminte de o scvenţă din Strada Hanovra. Să ţi-o reamintesc, fiindcă ai văzut filmul, cu siguranţă:


      P.S. Oricît de mult l-am iubit pe Harrison Ford, ţineam cu Christopher Plummer!

      • Adriana Says:

        nu l-am vazut 😦 Si Harrison Ford e unul din actorii mei preferati… Am sa incerc insa sa fac rost de el, m-ai facut curioasa…

      • Adriana Says:

        Nu ştiu. Viaţa e complicată.

        evident ca e complicata… de aia povestim aici despre barbatul asta perfect, si in curind ma duc sa cumpar lamii, sa avem just in case, sa nu ni se aplece de atata dulce 🙂

        Bun, hai sa ii ducem aduci un pic la plimbare, ce zici? Si poate mai tarziu revin la Hilton.

      • Sorina Says:

        Eu aveam lămîi încă de acum vreo două-trei postări.
        Nu ştiu cum să-ţi spun, nu văd dialogul. Eu niciodată nu scriu pe bază de plan. Scriu ca şi cum aş citi o carte.
        Nici măcar nu o văd pe ea. Dar poate o să încep să citesc propriul meu scenariu. Şi atunci îl voi trece aici, pe curat!

  5. Adriana Says:

    P.S. Sorina, trebuie sa avem grija sa nu il facem totusi prea perfect (hi hi hi), nu de alta da’ dupa aia ne lovesc complexele ca nu ne putem ridica la nivelul lui 😀

  6. bogdan Says:

    Da, mi s-a pus un nod în gât când am văzut fragmentul. După ce am văzut filmul ”Strada Hanovra” pe la 13-14 ani, știu că m-am îndrăgostit de Lesley-Anne Down, care era atât de diafană! 🙂 … Asta și cu faptul că am citit de 5-7-9 ori cărțile cele mai cunoscute de Dumas (lipsa motivelor de distragere de la lectură în timpul comunismului a avut partea ei bună!) – am învățat să prețuiesc prietenia avându-i ca exemplu pe mușchetari, modelul meu era D’Artagnan, am încercat să fiu gascon și prieten ca el, am încercat să iau ceva din noblețea și măreția lui Monte-Cristo, în plus, mi-aduc aduc aminte cât am suferit când și-a pierdut De la Fere copilul, pe viconte – au contribuit probabil la faptul că am avut parte mai încolo de povești frumoase de dragoste, romantice …

    Doamnelor, romantismul, masculinitatea protectoare și gentilă, nu se rezumă numai la întâlniri … Turul de forță este să fii bărbatul ideal sau aproape de acest imperativ în fiecare zi, acolo, în cămin, să aduci un zâmbet în fiecare zi partenerei și, dacă se poate, și o floare … În plus, tot în fiecare zi, trebuie să fii și tatăl ideal … Meseriile astea, de soț și respectiv de tată ideal sau aproape, sunt cele mai grele pentru noi bărbații, pe scena vieții. 🙂

  7. Adriana Says:

    Nu ştiu cum să-ţi spun, nu văd dialogul. Eu niciodată nu scriu pe bază de plan. Scriu ca şi cum aş citi o carte.

    eu ii trimiteam firesc la plimbare mai intit, dar am zis ca tu fiind initiatoarea, sa intreb inainte de a continua 🙂

    Desi e adevarat si ca intrebarea continea in ea in primul rand ceva ce tu ai inteles…

    In alta ordine de idei, cred ca am interpretat gresit paranteza din finalul articolului 😀 Mea culpa…

  8. Adriana Says:

    Bogdane, tu esti un romantic 🙂 Cel putin aici virtual..

  9. bogdan Says:

    Eu sunt un romantic și în viața reală, câteodată periculos de necugetat de romantic 🙂 …

    • Sorina Says:

      De aia te potriveşti aşa de bine cu zodia Racului. Oameni sensibili, romantici, visători, capricioşi. Groaznici!
      Adriana, tu ce zodie eşti?

      • Adriana Says:

        taur 😀

      • Sorina Says:

        Adică zodia mea preferată la bărbaţi. Aveam un profesor în facultate, născut pe 5 mai, eram îndrăgostită lulea de el. Eu şi încă vreo 300 de studente. Era frumos şi dăştept. Era provocator. Era foarte terre à terre, dar avea nişte ingenuităţi absolut adorabile. Poate şi datorită farmecului meu personal, fără falsă modestie, el m-a ales dintre cele 300 de studente şi am avut mica mea idilă romantică cu el. Ne plimbam prin Herăstrău, ne ţineam de mînă, eu îi spuneam poezii şi el mă asculta absolut fascinat, fiindcă el era profesor de calculatoare, deci cu poezia nu prea…
        Mi-aduc aminte ce emoţionată am fost cînd m-a invitat prima dată la restaurant. Aşa de emoţionată, că atunci cînd am vrut să tai şniţelul portughez pe care-l comandasem, mi-a alunecat cuţitul, iar şniţelul a zburat direct pe faţa de masă. Cam ca în reclama aia la tigaia Tefal…

  10. bogdan Says:

    Da, ai dreptate, Sorina.

  11. Adriana Says:

    Adică zodia mea preferată la bărbaţi.

    nu uita incapatinarea proverbiala a taurilor 😉 Care cand se mai izbeste tot de a unui taur, imagineaza-ti ce iese de acolo…

  12. Adriana Says:

    Ah, am priceput 🙂

    Da, ai dreptate, iese ce ai spus 🙂 (asa, sotul e si el taur, si inca din aceeasi perioada a zodiei, sunt doar doua zile diferenta intre noi)

  13. Ana-Maria Says:

    Eu deja m-am îndrăgostit de el. Aş continua povestirea cu mine în rolul Ei…

  14. intrecere Says:

    Aproape că m-aș fi recunoscut în descriere.

    Xenofob, nu am putut trece peste Hiltonul care mi-a zgîriat urechea fină de naționalist, care nu poate să jure decît pe Athenee Palace (cu accentele de rigoare pe care nu le mai caut în tastatură). Ca să parafrazez perla unui gabor ce se dă critic de film, grăia așa în promo-ul de la Procinema – „acest film începe să formeze un instinct planetar”, prefer instinctul de cartier.

    Revenind la Babel-ul nostru. Doar miopia excesivă sau semnul de întrebare pus după prezumția de inteligență citită în ochi ar putea opri bărbatul perfect să nu observe eternul feminin din perindarea reprezentantelor, profesioniste sau nu. Absorbit? Poate. Îndrăgostit pînă peste urechi? Desigur. Sau desigur vine în locul lui poate? Procesul de evaluare se execută independent. Altfel, de ce ar fi fost ales tocmai un asemenea loc pentru întîlnire? Numai din motive literare de creare a atmosferei? Test plănuit de aleasă care-i pîndește din umbră reacțiile? Hm și iar hm.

    De fapt, titlul e dubios. Bărbat universal… adică cum? Bun la toate, standard, refolosibil, fiabil dar șters, nici prea înalt nici prea scund… încă un hm. Bine că am citit textul înainte de întîlnire, voi fi cu ochii în patru.

    Trandafirul roșu-sîngeriu, categoric da, nici nu prea au importanță posibilele interpretări, floarea se alege singură.

    Jumătate de oră mai devreme? Nici gînd. Zece minute, atît, ca să fie sigur că ajunge cu cinci înainte. Jumătate de oră ar fi exhibiționism curat, bun doar să o facă pe absorbitul în mijlocul cîrdului amintit. Zece minute avans egal profesionist, piatră, rock of Gibraltar.

    De la bărbie în sus, după ce ai pornit, sfios, de la vîrful pantofilor. Tot în sus. Altfel, o privești direct în ochi, e mai rău decît dacă o dezbraci. Universul suficient se creează pe loc.

    Drama femeilor… să considerăm dezvăluirile drept o confesiune între cititor și autor, nimeni altcineva nu trebuie să știe.

    O va întîmpina fără să cunoască cuvintele dinainte, hotărîrea comună nu are nevoie de un stimul pregătit din timp. Doar de un stimul. Care nici nu prea stă în cuvinte.

    De ce Athenee Palace? Chestia asta îl zgîndărește, probabil tocmai pentru a fi zgîndărit. Femeia îi flutură roșul sub ochi după care se miră de reacție.

    Nu, nu se miră. Niciunul dintre cei doi. Așa e jocul în univers.

    • Adriana Says:

      De la bărbie în sus, după ce ai pornit, sfios, de la vîrful pantofilor.

      evident, isi imagina cineva altfel? 🙂

    • Sorina Says:

      Fiindcă tot mi-ai făcut muci textul, ia pofteşte şi descrie dumneata femeia cu care se întîlneşte. De la vîrful pantofilor în sus, plus alte trăsături care te-ar încînta-stimula. Schimbă şi Hiltonul, ca să nu te simţi iritat.
      P.S. Semnul de întrebare de după inteligenţi, nu reprezenta vreun dubitativ, voia să arate că nu ştii ce să alegi mai întîi între visători etc.
      Aştept cu nerăbdare replica, nu de alta, dar mi-ai fluturat eşarfa roşie pe sub ochi. Reacţie anticipată gata.
      Jocul din univers văd că-l ştii, deci la treabă, maestre!

      • Adriana Says:

        mmmmm sunt numai ochi (era sa zic si urechi…) 🙂

      • intrecere Says:

        Imposibil. Femeia univers e femeia iubită. Are toate calitățile și toate defectele și e bine așa. Toate acceptate pe de-a-ntregul și ignorate fiecare în parte.

        Bărbatul din hol o știe pe femeia lui, iar ca el nu o știe nimeni, nimeni nu (l-)ar înțelege la fel. Poate doar ea s-ar ghici, din cînd în cînd, prin el. Doar pentru asta se duce la întîlnire, nu? Și invers.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: