Sînt lucid(ă)

20 Octombrie 2010

Motto: N-am nici măcar puterea de-a avea opinii sociale… Sînt lucid. Să n-aud de estetici ale inimii: sînt lucid. La naiba! Sînt lucid. Álvaro de Campos, în Necunoscutul de sine însuşi de Octavio Paz

Simt afecţiune pentru toţi oamenii aceştia,
Mai ales cînd nu merită afecţiune.
Da, şi eu sînt vagabond şi cerşetor…
Să fii vagabond şi cerşetor nu înseamnă să fii vagabond şi cerşetor:
Înseamnă să nu fii judecător la Curtea Supremă, funcţionar
de stat, prostituată,
Pauper notoriu, muncitor exploatat,
Bolnav de o boală incurabilă,
Însetat de justiţie sau căpitan de cavalerie,
Înseamnă să nu fii, în sfîrşit, aceste personaje sociale
ale romancierilor
Care se satură cu litere fiindcă au motive
să-şi plîngă lacrimile
Şi se revoltă împotriva vieţii sociale fiindcă
au prea multe motive s-o facă…

(ibidem)

Şi, vezi bine, toate astea ca să spun că, astăzi, mă simt vagabond şi cerşetor, adică izolat în suflet, după cum spunea acelaşi poet sau heteronim de poet!

Anunțuri

28 Responses to “Sînt lucid(ă)”

  1. bogdan Says:

    Bun, să înțeleg că e vorba de revolta împotriva vieții sociale? Dacă da, te înțeleg, România anului 2010 este o Românie în degringoladă, numai Dumnezeu ne mai poate salva.
    Frumoase versurile, nu auzisem anterior de acest Octavio Paz. Ce naționalitate este?

    • Sorina Says:

      Nu. Simt alienare. În fine, văd că ţi-a explicat şi Dan în stilul lui inconfundabil.
      Octavio Paz este un scriitor mexican, laureat al premiului Nobel, scriitor de care m-am îndrăgostit după ce am citit cartea Dubla flacără, prin 2004-2005.
      Uite ceva succint despre această carte, am căutat pe net, ceva care mi-a plăcut:
      Pornind de la Banchetul lui Platon si sfarsind cu romane moderne, precum Doamna Bovary si Ulysse, Paz face istoricul dragostei si erotismului in literatura. Paginile de fata trec totul in revista, de la tabuuri la reprimari, de la Sade la Freud, de la pacatul originar la inteligenta artificiala.
      traducere de Cornelia Radulescu

  2. Dan M. Says:

    Este funafutian berbantule!
    Şi n-ai înţeles bine: a fi “vagabond şi cerşetor” înseamnă printre altele şi a poseda înţelepciunea de a nu te revolta împotriva vieţii sociale, în pofida numeroaselor motive pe care ţi le oferă mersul lumii şi al lucrurilor. Între atâtea strâmbătăţi, mai bine cerşetor, decât întrebător.

    Darling,
    Sunt cam depresive versurile astea. Nu fac bine la organism, mai ales acum când bântuie astenia de toamnă. Iar pentru persoanele cu chemare bovarică sunt de-a dreptul periculoase, întrucât acestea – domniţe sau domni nesatisfăcuţi cu condiţia lor curentă de viaţă – ar putea gândi că le-ar face mai bine starea de cerşetor şi vagabond. N-aş vrea să te văd mâine-poimâine umblând în zdrenţe prin şanţurile drumurilor ori pe la semafoare, printre maşini fiţoase, cu mâna întinsă…
    Mai bine insistă cu Montaigne, că e mai stenic.
    Iar dacă după vreun eseu mai dificil simţi nevoia să te destinzi cu ceva lecturi mai uşoare îţi recomand să te delectezi cu stenogramele convorbirilor lui Vântu. Ai ce învăţa despre lume şi viaţă şi de acolo. După aia chiar aş vrea să te aud spunându-mi cu mâna pe inimă:
    “Simt afecţiune pentru toţi oamenii aceştia,
    Mai ales cînd nu merită afecţiune.”

    • Sorina Says:

      Nimeni nu mă înţelege aşa de bine ca tine. Păcat că eşti aşa departe.
      Cu toate că respect foarte mult recomandările tale de lectură, nu cred că mă bag la stenograme, dar dacă ai timp, fă-mi tu un rezumat (sic!).

  3. bogdan Says:

    Ah, prințul Danemarcei e aici, pardon!, al Craiovei! Da, Dane, ai dreptate, greșii în întrebarea mea. Noroc cu tine, că a avut cine să-mi arate greșeala.
    Cum mai merge Poșta? Cum e biroul tău de Director General?

    • Sorina Says:

      P.S. Versurile nu sînt de Octavio Paz, sînt de Álvaro de Campos care era un heteronim al lui Fernando Pessoa de care ţie nu-ţi place. Eu le-am găsit în acest eseu al lui Octavio Paz, eseu intitulat aşa de frumos „Necunoscutul de sine însuşi” şi care îi este dedicat lui Pessoa şi heteronimelor acestuia.

  4. bogdan Says:

    Dom’le, poezia e frumoasă, uite că a scris și Pessoa ceva care m-a captivat! 🙂 Eu m-am gândit că acest Alvaro de Campos este un personaj imaginar din cartea lui Paz, nu că este marele Pessoa. Cred că am trecut prin cartea asta odată. Nu am mai discutat de ea pe vremuri pe forumul Nanu?

    Dar e vremea fiestei doar, nu? Dan M. a revenit pe blogul tău!

    • Sorina Says:

      Nu reţin dacă am discutat pe forumul Nanu, dar, cu siguranţă, am postat ceva pe forumul Pruteanu în legătură cu cartea asta. Un citat, cred!
      În altă ordine de idei Pessoa a inspirat mai mulţi scriitori care au făcut din el un adevărat „personaj”. Unul dintre aceştia este Saramago.
      Ziua fiestei, chiar azi cînd sînt aşa de izolată sufleteşte? Nu cred, dar mă bucur mereu cînd scrie Dan aici. Şi ştii de ce? Fiindcă ştie ce spune.
      De întors, nu s-a întors. El este Fiul risipitor. A venit doar ca să plece…

  5. bogdan Says:

    Dragă Sorina, ce pot să spun decât că Dan M a fost raza de soare strecurată printre picăturile de ploaie în această zi mohorâtă. Că se întoarce, că nu se întoarce, eu am un of cu el, când îmi dă dom’le postul ăla de poștaș? Încă mai visez la momentul când noi doi vom da iama în frumusețile toride, braziliene, ale Craiovei …

  6. Ana-Maria Says:

    Dar de ce vrei să devii poştaş şi cine este acest individ care promite astfel de posturi cheie?

  7. bogdan Says:

    Dragă Ana-Maria,

    Trebuie să-ţi aduc la cunoştinţă că eu cu Dan ne cunoaştem de mult timp. El este un babarditor, ca şi mine. Nu te speria, nu este un cuvânt cu conotaţie lubrică, ci semnifică faptul că amândoi suntem adepţii unui mistic sufit de sorginte sybarită, Aram Babardyan, care a trăit în sec. al III-lea în Persia şi care, după cum îl arată şi numele, este armean ca origine.

    În camera lui de adolescent din Craiova, dintr-o casă cu boltă de viţă-de-vie şi cişmea în curte, după ce mama lui ne lăsa farfuria cu seminţe de bostan prăjite pe biroul la care Dan îşi făcea temele şi ieşea, discutam cu înfocare despre cel mai scump vis al nostru: să fim poştaşi amândoi într-unul din cartierele vechi şi şic din Craiova, cu case cu grădină în faţă şi arhitectură tradiţională românească. Am fi avut aventuri cu oltence brunete sau blonde, gureşe, sălbatice, pasionale, singure sau cu soţii plecaţi la muncă. Am fi ieşit apoi pe geamurile de la parter cu buzunarele umflate de sticle de zaibăr ascunse în dulapuri sub maldăre de lenjerie intimă femeiască şi cu astfel de articole pe cap în chip de trofee. Dacă ar fi fost lună plină am fi urlat o dată, scurt, la lună, precum lupii, în semn de victorie.

    Anii au trecut, Dan şi-a făcut studiile, a avut nenumărate femei frumoase, a studiat poezia lui Jaufre Rudel şi a ajuns Director al Poştei din Oraşul Banilor. Din când în când îi aduc aminte de visul nostru drag din adolescenţă, poate se simte. Te simţi, Dane?

  8. Ana-Maria Says:

    Da, am înţeles, visul tinereţii tale încă neîmplinit. Şi eu când aveam vreo 20 de ani îmi doream să fiu, nu te speria, nu o babarditoare poştaşă, ci o actriţă celebră. Cum însă la noi în oraş nu există şcoală de teatru şi nici prieteni care să-mi promită rolul principal nu am, m-am resemnat la o existenţă obscură. Prietenul tău, Dan, nu-mi pare prea prietenos. Ai grijă!

    • Sorina Says:

      Ana, dragă, tu chiar ai umor. Îmi plăcu asta cu existenţa obscură în oglindă cu celebritatea.
      În ceea ce-l priveşte pe Dan M., te sfătuiesc să ţii cont de celebra expresie: Bufniţele nu sînt ce par a fi!

  9. bogdan Says:

    Dragă Ana-Maria,

    Eu când eram mic am vrut să fiu cascador, apoi pilot, iar la 19 ani, în comunism, nu mai voiam să fiu nimic. Oricum, am fost luat în armată și s-a rezolvat și cu criza lipsei dorinței de a fi ceva. După armată, m-am căsătorit, iar la 23 de ani, când am intrat la ASE, s-a născut fiica mea, de la prima mea soție. Am tot fost întrebat de-a lungul timpului de ce am fost părăsit, nici măcar nu a presupus cineva că eu am fost cel care a plecat :)., și, deoarece ești o persoană iscoditoare și ca să te scutesc pentru orice eventualitate de această întrebare, o să-ți spun că eu cu fosta soție ne-am despărțit amiabil când avea fiica mea 6 ani, nu eram prea potriviți ca fire, iar statul cu familia soției pesemne că și-a spus și el cuvântul. Fosta este însă o femeie fină, de fiica mea eu m-am ocupat foarte mult, am mers întotdeauna la școală și am avut grijă să ne vedem cât de des posibil și a ieșit ceva bun, este studentă, la Buget, la stat, la Științe Politice în limba engleză, la Universitate. Cu soția de-a doua, care este o femeie cu totul și cu totul deosebită, fii-mea se înțelege foarte bine, sunt prietene, de altfel am fost cu toții, eu cu soția și cu fiica mea, de două ori în Grecia în ultimii ani, în vacanță.

    Un sfat: nicio existență nu e obscură atât timp cât persoana respectivă se bucură de viață, de frumusețea ei. Filozofii greci se desfătau cu bucuriile spiritului și se mulțumeau pe plan fizic cu câteva măsline și o bucată de pâine. Ca să fii fericit nu e nevoie să fii celebru, din contră, de cele mai multe ori asta aduce nefericirea, e nevoie să guști doar bucuriile aduse de lucruri normale, cum ar fi vederea mării, o lucrare de Bach, o plimbare, o carte bună și așa mai departe.

    Indiferent de câtă prietenie ar avea Dan pentru mine, ne leagă o chestie: când noi nu vom mai fi, vor fi doi oameni mai puțin pe lumea asta care, de exemplu, să știe despre Jaufre Rudel, un poet medieval francez sau cine a fost Francisc al II-lea din Casa de Valois.

    • Sorina Says:

      Bogdane, eşti de groază! Ai o relaţie accidentată cu Ana-Maria, aici, la mine pe blog şi totuşi i te confesezi de parcă ar fi pompierul tău. Asta apropo de ce spune Eugen Ionescu în Cîntăreaţa cheală: Orice pompier e un confesor!

  10. bogdan Says:

    Sorina, nu sunt decât informații generale, pe care le pot spune în orice moment oricui, ele nu se referă de fapt decât la o existență normală, ca a oricărei alte persoane obișnuite, informații pe care nu le-am ascuns de nimeni și pe care le știți aproape toți de pe aici. De ce să nu le știe și Ana-Maria, dacă nu e un secret? Nu, din ce am spus în postarea anterioară nu există ceva care să nu pot spune oricând oricui.

    Ce zice Ana-Maria, că a vrut să fie actriță și s-a resemnat cu anonimatul, asta da, mi se pare mai deosebit decât ce am spus eu mai sus.

    • Sorina Says:

      Vai, Bogdane, dacă ar face toţi ca tine, ne-am mai roade noi doi unghiile de curiozitate că cine o fi Dan M.? Ce studii are, cîte soţii şi prietene bune a avut, cîţi copii are etc? Nu. Am sta liniştiţi şi ne-am plictisi imediat, if you know what I mean… :)))

  11. bogdan Says:

    Vai, poate tu îți rozi unghiile că nu știi nimic, Sorina, nu eu ….

  12. Ana-Maria Says:

    Frumos din partea ta că m-ai încadrat în grup! Poate cândva îţi voi spune şi eu o poveste.

  13. bogdan Says:

    Sorina, a trecut Dan aseară pe la mine și mi-a lăsat un cadou pentru tine. I-am făcut o poză cadoului.

    • Sorina Says:

      Mulţumeşte-i, dar nu! Poate să mi se adreseze cu Darling, dar aş prefera cu Samsara de la Guerlain. Nu pot să pun nicio poză, ca să mă pun la mintea ta!
      Transmite-i, te rog, dedicaţia asta muzicală din partea mea:
      Si no te hubieras ido
      Şi versurile, în spaniolă:

      Te extrańo mas que nunca y no se que hacer
      despierto y te recuerdo mal amanecer
      me espera otro dia por vivir sin ti
      el espejo no miente me veo tan diferente
      me haces falta tu

      la gente pasa y pasa siempre tan igual
      el ritmo de la vida me parece mal
      era tan diferente cuando estabas tu
      si que era diferente cuando estabas tu

      no hay nada mas dificil que vivir sin ti
      sufriendo en la espera de verte llegar
      el frio de mi cuerpo pregunta por ti
      y no se donde estas
      si no te hubieras ido seria tan feliz

      no hay nada mas dificil que vivir sin ti
      sufriendo en la espera de verte llegar
      el frio de mi cuerpo pregunta por ti
      y no se donde estas
      si no te hubieras ido seria tan feliz

      la gente pasa y pasa siempre tan igual
      el ritmo de la vida me parece mal
      era tan diferente cuando estabas tu
      si que era diferente cuando estabas tu

      no hay nada mas dificil que vivir sin ti
      sufriendo en la espera de verte llegar
      el frio de mi cuerpo pregunta por ti
      y no se donde estas
      si no te hubieras ido seria tan feliz

      no hay nada mas dificil que vivir sin ti.
      Lipseşte nişte diacritice, dar nu ştiu de unde să le iau ca să le pun aici.

      • bogdan Says:

        O să-i transmit mesajul, dar și textul, din care se înțelege, cu spaniola mea de începător, că tu mori de dorul lui …

        Versurile par ale unui cancion, versul ăsta chiar îmi place: ”el frio de mi cuerpo pregunta por ti” – adică ”frigul din corpul meu întreabă de tine”.

        Dane, va a Sorina por favor!

      • Sorina Says:

        Bogdane, eşti prea prozaic şi traduci pe cuvinte. E o interpretare acolo, ce naiba!
        În orice caz, gata cu glumele. Ce-o să creadă Dan M. despre mine? Tu mă provoci şi el e la collateral damage.

  14. bogdan Says:

    Uite că nu se încarcă. Linkul, atunci:

  15. Dan M. Says:

    Muy azucarada dedication! Era Samsara ochii din cap când o citii, nu alta, zău!
    Îţi mulţumesc pentru cântecel.
    Văd că te-ai mai înviorat. Pesemne că ţi-a făcut bine lectura dialogurilor lui Vîntu. Or fi ele mai grosolane decât cele ale divinului Platon, însă, dacă nu eşti cumva făcută din aer, ca o silfidă, nu poţi să te hrăneşti tot timpul numai cu muzica sferelor cereşti.

    P.S. Îmi plac vorbele ce le-ai ales pentru azi din C.S. Lewis. Omul le zice cu mare dreptate. Mâine să bagi ceva din Berdiaev, ca să avem ce rumega peste weekend.

    P.P.S. Bogdan, ştiu că eşti un bărbat chibzuit şi de toată încrederea, ştiu că cinstea ta face mai multe parale ca toate comorile lu’ Vîntu, Patriciu şi Voiculescu la un loc, şi tocmai din aceste motive, care mă fac să te preţuiesc atât de mult, nu m-am grăbit să-ţi dau primul post de poştaş ce mi-a venit în pix spre aprobare, ci am vrut mai întâi să mă încredinţez că ţi-am căutat şi găsit cel mai bun plasament cu putinţă. Mai cercetez niţel posibilităţile care există şi te anunţ imediat ce găsesc ceva corespunzător.

    • Sorina Says:

      Nu prea mă înviorasem, dar cînd o citii pe asta cu era samsara ochii din cap, rîsei cu lacrimi.
      Să-ţi spui drept, nu am citit dialogurile lui Vântu, dar am citit ieri, în Caţavencu, nişte stenograme inventate care păreau foarte reale şi care m-au amuzat grozav. Pe bune acum, ce e cu stenogramele astea ale lui Vântu? Au fost date publicităţii? Unde?

  16. bogdan Says:

    Dane, eu mă mulțumesc și cu al doilea post de poștaș. Te asigur că nu o să regreți. Zaiafeturile noastre cu oltence vor rămâne în istorie.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: