Mai lasa-mă

22 Septembrie 2010

Obsedată fiind de vreo cîteva zile de poezia „Viaţa mea se iluminează” de Nichita Stănescu – care pe ansamblu nu e printre poeţii mei preferaţi, dar anumite poezii sînt chiar geniale, – simt imperios nevoia de a scrie, aici, pe blog aceste versuri care sînt şi versurile unei melodii cîntate de Nicu Alifantis. Să citim şi să ascultăm. Să simtem că mai presus de greve, circulaţie deviată, centru blocat, nervi, betoane şi praf, afară e o revărsare de blond- ruginiu potenţată de lumina blîndă a soarelui de amiază. Efemeridele acestea de toamnă, cum îmi place mie să le spun, sînt cele mai frumoase zile de care te poţi bucura. Puţini sînt cei care mai bagă, însă, de seamă această frumuseţe, într-o ţară al cărei popor a fost straşnic urecheat de propriul său preşedinte. Pedepsiţi, obidiţi, păcăliţi, bugetarii puturoşi stau în birouri cu pixurile strîns ţinute între degete sau între dinţi, calculatoarele zbîrnîie, bolnavii închipuiţi nici nu mai scot capul din casă de ruşine. Pe stradă au mai rămas cei de la companiile private, mai ales multinaţionale, dar aceştia nu bagă nici atît de seamă efemeridele de toamnă, ei avînd creierul de mult timp uşor spălat…
Iată versurile:

Viaţa mea se iluminează

Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru şi de sare.

Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat
ca o umbră, ca un şarpe dezarmat.

Trec fantome ale verii în declin,
corăbiile sufletului meu marin.

Şi viaţa mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenuşiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg şi salt şi curg.

Mai lasă-mă un minut,
Mai lasă-mă o secundă,
Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.

Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timpDin volumul „O viziune a sentimentelor”, 1964

Şi iată şi melodia:

Aş încheia cu sloganul: Să trăiţi bine, dar nu mă lasă titlul!

Anunțuri

3 Responses to “Mai lasa-mă”

  1. Bogdan Says:

    Frumoasă toamnă, într-adevăr. Americanii numesc aceste zile ”zile de vară indiană”. Zilele acestea mi-aduc aminte de iubiri trecute, de mare, munte și iubiri trecute la mare și la munte, da, efemeridele acestea, cum le numești tu, trezesc nostalgii, aduc la suprafață amintiri ale unor lucruri pe care le uitasem, prins fiind în tumultul cotidian.

    E prea frumoasă această zi ca să mai comentez ceva de Kojakul dâmbovițean. 🙂

    PS Mă bucur că ai renunțat la acel eseu, este o decizie cuminte. 🙂

  2. Adriana Says:

    imi place mult Nichita, si nu stiam ca exista si o melodie pe versurile de mai sus… Multumesc Sorina pentru clipa de bucurie…

    • Sorina Says:

      Îmi pare bine că am reușit să te delectez cu melodia asta. Și mie îmi place foarte mult și mi-aduce aminte de o frumoasă vacanță la Mamaia, cîndva de un 1 mai, 1986.
      Alte timpuri…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: