„Acoperă-mi inima cu ceva”

12 Septembrie 2010

Unde sînt anotimpurile de odinioară? Unde e acea toamnă blîndă care mă bucura cu auriul frunzelor de pe marile bulevarde, cu lumina de apus care îmi crea o senzaţie aparte, ceva între fericire şi neputinţă, fericirea unei astfel de zile, neputinţa de a o reţine cît mai mult. Nu ştiu, dar ştiu că mi-e dor chiar şi de freamătul pieţelor de odinioară, de febrilitatea din zilele numite, sugestiv sau nu, zilele recoltei, cînd toată lumea cumpăra, din ceea ce putea fi considerat pe atunci o oarecare abundenţă, legume şi fructe pentru conservele de iarnă. Acum, în piaţă, Ziua Recoltei e în fiecare zi şi niciun fel de bucurie nu mai poate fi trăită în abundenţa de mărfuri vîndute mai mult la speculă. Acum pastrama de oaie vine din Argentina, cum văzui deunăzi la Mega Image în frigiderele rezervate peştelui. Nu am fost la Constanţa, dar cred că acolo pastrama de oaie e importată tocmai din Brazilia, cunoscut fiind faptul că Dobrogea e o zonă cu deficit de oi (sic!). Mustul, în condiţiile şi parametrii aprobaţi de UE, ar putea fi adus din Peru, avînd grijă să nu dea în fiert…
Una peste alta, a venit, a venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva. Să ascultăm:

Anunțuri

18 Responses to “„Acoperă-mi inima cu ceva””

  1. bogdan Says:

    Toamna încă și-a păstrat șarmul, chiar dacă acum avem statutul dublu de piață de desfacere și de neocolonie. M-am plimbat zilele acestea pe străzile cu ambasade și nume de capitale, adiacente Aviatorilor (pe Aviatorilor, până prăduiesc băieții muntele de piatră cubică, nu te poți plimba din cauza prafului) și acolo toamna arată frumos, în locurile unde sunt vilele foștilor și poate actualilor. Parcă timpul a stat în loc și mai ieri, adolescent fiind, mă plimbam pe aceleași străzi, mai pline de forțe de ordine ieri decât azi. Unde ești tu adolescența mea? Ce s-o fi ales de gracilele adolescente, acum femei la 40 de ani, cu care mă plimbam atunci? O tempora! O mores! 🙂

    • Sorina Says:

      Vilele actualilor viitori foşti, aşa ar trebui să spunem… corect.
      Şi eu cred despre cartierul numit Capitale că e cel mai frumos din Bucureşti şi că plimbîndu-te pe acolo ai impresia că timpul a stat în loc. Aproape că nu vezi clădire de beton şi sticlă sau căsuţe de tip cartierul francez şi Pipera town

  2. bogdan Says:

    Deși nu am fost niciodată în ultimii ani în Pipera și nu am vizitat nici Cartierul Francez, în urma mențiunii tale m-am uitat pe net la poze din cele două zone de locuit și mi se pare că cele două păcătuiesc atât prin lipsă de gust cât și prin lipsa cvasitotală a spațiului verde. Mi-am adus aminte acum că Mircea Badea spunea în emisiunile lui că dacă deschizi ferestrele în Pipera, dai în curtea vecinului și te poți chiar ciocni de ferestrele acestuia.

    Casele din Aviatorilor dovedesc eleganță, îmbogățiții din perioada carlistă aveau un bun gust rafinat, care le lipsește totalmente, se pare, celor de azi. Când vezi vilele din Aviatorilor nu te poți opri să nu te gândești la corifei ai literaturii interbelice, care au pus pe hârtie acele timpuri: George Călinescu, Cezar Petrescu, Mircea Eliade, Camil Petrescu, Hortensia Papadat Bengescu etc.

  3. Adriana Says:

    Sorina, saptamana ce a trecut am gustat la propriu toamna de odinioara… Struguri din aceea mici albi dulci, gustosi si cu samburi, nu fara… gogosari ce parca te imbie sa ii mananci, nu dupa cum arata dar dupa mirosul ce iti inunda narile si te fac sa visezi la zacusca copilariei… prune proaspat culese din pom, dulci, zemoase, invelite apoi cu grija in aluat gustos si transformate in galusetele cu prune ale bunicii…

    E toamna frumoasa afara, cu lumina ei blanda si calda, putin melancolica… si simfonia de culori a trecut de faza de preludiu…

    Da, sunt si betoane, si mult prea multe masini, si si si… Dar e si toamna, frumoasa…

    • Sorina Says:

      Ai dreptate, Adi! Şi să-ţi spui drept, i-am făcut lui Gabi şi zacuscă şi găluşte cu prune. Şi am dat şi la prieteni că au poftit şi ei tot la gustul copilăriei 🙂

  4. Adriana Says:

    Ah, si evident am uitat ceva, cu ce vroisem de fapt sa incep :): ador melodia asta…

  5. bogdan Says:

    Vorbind de struguri, eu am făcut armata la o unitate de luptă, de radiolocație, situată aptoape de Dunăre, în Giurgiu. Exista o fermă a partidului în continuarea unității, cu vie cu struguri galbeni, cu bobul mare și extrem de dulci și livadă cu pere zemoase, și ele, la fel, înmiresmate și dulci. Anul ăsta a fost cu struguri buni, ca în armată, pe piață, mi-am adus aminte de vremurile de la douăj’ de ani.

    Găluștile cu prune îngrașă, la cei patruzecișidoi de ani ai mei tre’ să mă feresc de ispite de genul acesta. 🙂 Mai puține dulciuri și mai mult sport! 🙂

  6. Adriana Says:

    pai merge si sport dupa galuste, sa arzi caloriile devorate 🙂

  7. bogdan Says:

    … Mai erau în jurul unității o bostănărie cu pepeni pe vremuri numiți furajeri, ovali, vârstați și cu miezul dulce, la MegaImage numai din aceștia se vând, livezi de vișini și de cireși …

    Am fost în primăvară acolo, cu soția, să-i arăt locurile unde am petrecut un an din viața mea, între 19 și 20 de ani – un adevărat paradis pe vremuri – și nu mai exista nimic, cele descrise mai sus aparțineau de CAP-uri, s-a dat țăranilor pământul înapoi și aceștia au scos din rădăcină vița-de-vie, vrejurile de pepene și pomii fructiferi. Nu mai există decât pământ reavăn și un șanț mare rămas de la conducta principală de irigație. Unitatea s-a închis, asfaltul de pe terenul de paradă s-a acoperit de pământ și de iarbă (parcă ești într-un SF cu extratereștrii care vizitează rămășițele unei civilizații stinse), fosta cazarmă, baza și magazia sunt închise, iar în fostul corp de gardă locuiește un țigan isteț și simpatic împreună cu familia lui, care și-a adus cu el și căruța cu cai și câinii.

  8. bogdan Says:

    … Da, e adevărat cu sportul! 🙂

  9. Ana-Maria Says:

    Nostalgii de toamna. Totusi suntem sau devenim pe zi ce trece din ce in ce mai proustieni si cautam timpul pierdut, regasindu-l in anume amintiri de senzatii.

  10. bogdan Says:

    Pentru mine trecutul e suportul prezentului, iar prezentul e mijlocul prin care îmi creez viitorul. Îmi iubesc trecutul, pe care nu l-am regretat niciodată, gust senzațiile prezentului și privesc fără teamă viitorul, așteptând cu plăcere încercările lui.

    • Sorina Says:

      Parcă ai fi un element al lanţurilor Markov. Asta e o chestie pe care am învăţat-o prin anul doi de facultate la teoria probabilităţilor. Am învăţat-o foarte bine, fiindcă examenul ăsta a fost unul dintre cele trei examene la care am picat, în facultate, în tinereţe…

  11. bogdan Says:

    Da, mi-aduc aminte de lanțul lui Markov, era pe undeva pe la analiză matemoftică. Acum, pe bune, am fost tare la materia asta în liceu, în Caragiale, cred că undeva, pe drum, am găsit o conexiune discretă între AM și femei. 🙂

    Eu cred că cine nu a picat examene în fac. nu a fost student cu adevărat, așa după cum cine nu a suferit din dragoste, nu a iubit …
    Într-una din cărțile de esență ezoterică pe care le-am citit am întâlnit o chestie care mi-a plăcut, care suna cam așa : ”Cumm poți aprecia sănătatea, dacă nu ai fost bolnav? Cum poți să știi ce e fericirea, dacă nu ai suferit?”. Ideea simplă dar genială este că nu poți aprecia anumite lucruri, ce țin de partea pozitivă, dacă nu ai cunoscut reversul lor.

  12. bogdan Says:

    … Apropo, a postat azi Tristus pe forum o poezie scrisă de bardul Adrian Păunescu la moartea domnului profesor, poezie care m-a mișcat.

  13. bogdan Says:

    Da? Poate găsesc poezia recitată de poet pe youtube.

    Sunt oameni, actori, poeți, care atunci când se duc în regatul ceresc, lasă un gol dureros în inima celor care rămân și care i-au admirat cât au ființat aici, pe acest pământ. Dl profesor este unul dintre aceștia. Controversatul, inegalul, dar și plinul de har Păunescu, va fi un altul.

    Sorina, ce va fi când ne vom înălța și noi la stele? 🙂 Unde vom mai privi de acolo?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: