Crochiu(V)

24 August 2010

-Nu ştiu. Nu m-am gîndit. Te porţi ca un ticălos şi tu nu eşti aşa. Tu eşti bun, eşti cel mai bun om dintre toţi oamenii şi rău doar cu mine. De ce?
-Pentru că mă înfrunţi mereu, pentru că mă provoci. Parcă ai fi propria mea conştiinţă care nu-mi dă pace. Pentru că ai darul de a te băga pînă în ultima fibră a fiinţei mele, pentru că tu mă faci să mă simt ca un ticălos.
-Ai ceva pe suflet şi nu poţi să-mi spui? Te-ai supărat că am vrut să te rescriu, să te reinventez? Ai crezut că vreau să te leg cu lanţuri de mine şi te răzvrăteşti?
-Da, am crezut, dar să ştii că ţi-ai pierdut toată puterea pe care o aveai asupra mea. Poţi să faci ce vrei. Nu-mi pasă, nu-mi mai pasă de tine. Vreau să ne despărţim, să ne despărţim pentru totdeauna. Să fie ceva definitiv. Să mă simt liber, să fac ce vreau eu, fără să mă mai simt obligat să-ţi spun ţie totul. Să aleg singur ceea ce e bine de ceea ce e rău. Nu vreau să te mai văd niciodată.
-Nici eu nu vreau să te mai văd niciodată. Niciodată nu vreau să mai aud aşa ceva. Simt un nod în gît şi aş vrea să te omor. Nu pot să-mi mai adun gîndurile, nu pot să mă mai prefac de dragul tău, de dragul trecutului, în speranţa viitorului, în nebuloasa prezentului. Pleacă, ieşi afară, simt că mă sufoc.
-Nu pot să plec, nu pot să te las aşa…
-Ia mîna de pe mine, nu mă atinge, îmi faci rău, nu te suport.
-De ce eşti aşa furioasă, hai linişteşte-te. Tu meriţi mult mai mult decît un ticălos ca mine. De ce suferi aşa? Eşti prea mîndră. Nu suporţi să-ţi spun nimic. Vrei să te mint?
-Nu vreau nimic. Pleacă. Aş vrea să nu te fi cunoscut niciodată. Şi totuşi nu regret nimic. Nu regret nimic din cele ce le-am trăit împreună. Ţin minte totul, amintirile astea o să mă omoare. O să-mi fie dor de tine, o să-mi lipseşti, o să fiu în sevraj, o să-mi priască suferinţa, o să mă facă mai bună, mai blîndă, mai înţelegătoare. Pentru altul. Pentru alţii, pentru ceilalţi, nu ştiu. Nu pot să-mi adun gîndurile.
-Nici eu nu pot. Mă doare, îmi explodează sufletul, hai să nu luăm o hotărîre acum. Poate m-am pripit, mă exasperezi, nu mă mai recunosc. Niciun bărbat nu ar trebui să spună aşa ceva unei femei. Dar tu nu te laşi, tu nu te mulţumeşti cu ce pot eu să-ţi dau, tu vrei mai mult, mereu mai mult. Şi eu nu mai pot să dau mai mult. Sînt bătrîn, sînt foarte bătrîn.
-Mă simt rău. Sînt epuizată. Nu mai pot continua discuţia asta. Fă ce vrei. Pleacă sau nu. Mai bine plecai de atunci, de la început. La ce bun toate astea? La ce au folosit? Sînt bătrînă, eu sînt bătrînă. Nu mai pot să mă lupt cu tine aşa ca altădată. Renunţ. Îmi asum totul pentru trecut şi viitor. De ce eşti trist?
-Pentru că mă obişnuisem cu tine.
-Şi eu la fel. Vrei să ne împăcăm?
-Nu. Nu vreau, pentru că nu ne-am certat. Hai să considerăm că ziua asta nu a existat. Mai vedem mîine ce-o să fie. Plec. Să nu mai fii supărată.
-Ai grijă cum conduci…

Anunțuri

15 Responses to “Crochiu(V)”

  1. Adriana Says:

    de-ar fi asa de simplu…

    • Sorina Says:

      De-ar fi aşa simplu, ar fi mai frumos. Şi fără măşti, totul pe faţă. O exorcizare şi mers mai departe. Prin hîrtoape, pe asfalt, pînă unde? Cine poate să răspundă la asta.
      Adi, sper că nu te-am dezamăgit cu acest final care nu e un final, ci un alt început.

  2. Ana-Maria Says:

    Mie mi-a placut finalul asta in cascada. Simetria vorba gand. Absenta mastilor, aparitia oglinzilor. Stilul bate la scor subiectul.

  3. M. Says:

    Rămînem la crochiu sau va mai urma, cîndva, o dezvoltare?

    Pentru un crochiu e aproape o nuvelă (scurtă) bună. Te-aș mai citi.

    Eu zic să le strîngi pe o pagină aparte.

    • Sorina Says:

      Cu subiectul acesta rămînem la crochiu. Nu credeam că m-ai mai citi, eram convinsă că m-ai citit demult…
      Nu am pagină aparte, voi încerca să le strîng pe nişte pagine apatru. (sic!)

      • Adriana Says:

        chiar… ar fi interesant sa le scrii pe hartie, cu mana… cumva mi se pare ca manuscrisele de pe vremuri,a lea scrise frumos, cu penita, aveau un farmec aparte…

      • Sorina Says:

        Pe caiet cu copertă din piele şi legat cu o fundă, ţinut sub cheie în scrinul cu secrete…

  4. Adriana Says:

    daca tu vrei si funda, fie 🙂

    in rest, exact cum imi imaginam…

  5. bogdan Says:

    Da, schimbarea de macaz de la sfârșit în care dialogul din ultima parte apare ca fiind de fapt o exorcizare a demonilor interiori este o realizare ingenioasă.

    În acest dialog sunt două lucruri care mi se par ușor exagerate:

    ”O să-mi fie dor de tine, o să-mi lipseşti, o să fiu în sevraj, o să-mi priască suferinţa, o să mă facă mai bună, mai blîndă, mai înţelegătoare. Pentru altul. Pentru alţii, pentru ceilalţi, nu ştiu. Nu pot să-mi adun gîndurile.”

    În general, nu se face referire, atunci când termini cu cineva, la viitorele posibile relații. Poate greșesc eu.

    ”-Nici eu nu pot. Mă doare, îmi explodează sufletul, hai să nu luăm o hotărîre acum. Poate m-am pripit, mă exasperezi, nu mă mai recunosc. Niciun bărbat nu ar trebui să spună aşa ceva unei femei. Dar tu nu te laşi, tu nu te mulţumeşti cu ce pot eu să-ţi dau, tu vrei mai mult, mereu mai mult. Şi eu nu mai pot să dau mai mult. Sînt bătrîn, sînt foarte bătrîn.”

    Partea asta, cu ”Sînt bătrîn, sînt foarte bătrîn”, mi se pare cumva ruptă din context. Să fie bătrânețea o cauză care ar putea fi invocată în cadrul acestei dispute, așa cum s-a derulat ea până la momentul respectiv?

    Una peste alta, cred, Sorina, că ar putea constitui o bună bază ceea ce ai scris pînă acum pentru o nuvelă pe cinste.

    Dan-Andrei Boierică Jr
    Critic literar (unic) al blogului ”Cu nuvela pe nuvelă călcând”.
    Colaborator incidental al revistelor ”Săptămâna nebunilor”, ”Săptămâna gay”, ”Luna cadourilor”, ”23”.
    Fost realizator al unei emisiuni săptămânale de critică literară la postul național de televiziunne ”Răcnetul Orad(i)ei”

    PS Când eram mic, la vârsta de trei ani, D.R. Popescu ”Dumnezeu”, venit în vizită la grădinița mea, mi-a citit un început de schiță, m-a mângâiat pe cap, mi-a dat o bomboană și mi-a zis să-l caut peste douăzeci de ani la el, la minister.
    În răstimp, comunismul a căzut, iar eu mi-am dat seama că îmi place mai mult să citesc decât să scriu.

    PPS Ana Blandiana s-a uitat o dată la picioarele mele!

  6. bogdan Says:

    Cred că sunt gelos pe Boeriu și pe blogul lui, pe măreția amândurora, de aici mica glumiță cu semnătura (conținutul postării este serios), asta în ciuda faptului că noi, eu și cu Liviu, mai punem câte o virgulă între subiect și predicat 🙂 și în ciuda faptului că Boeriu are serii negre, ca atunci când a scris cele două recenzii la cărțile lui Philip Roth, pe care l-a masacrat din cauza că nu l-a înțeles.

  7. bogdan Says:

    Acum îl știu! 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: