Crochiu(IV)

22 August 2010

-Am spus să o ucidem, dar putem foarte bine să o lăsăm aşa cum e, o necunoscută, o variantă de rezervă pentru tine. O viaţă secretă şi încă o viaţă secretă. Aşa cum avem toţi, mai puţin eu care nu am nicio variantă de rezervă. „N-am avut niciodată, m-am lăsat condusă de emoţii, trăind de la o zi la alta, fără niciun scop, fără niciun secret. Poate gîndurile, gîndurile…”
-Cred că putem să o păstrăm deocamdată ca sursă de inspiraţie, ce zici?
-Nu zic nimic, mă gîndeam că poate îţi este foame, uite e aproape ora amiezii şi tu nu ai mîncat nimic.
-Nu aş vrea să te deranjez. Ştii bine că detest scenele cu tentă matrimonială. Mănînc repede ceva în bucătărie, nu am nevoie de faţă de masă, nici de şerveţele. „Mă sîcîie teribil felul acesta al ei de a fi gospodină, maternală şi pisăloagă. Mai degrabă aş ieşi la aer, m-aş plimba cu maşina, fără să-mi pese dacă virez la dreapta sau la stînga. M-aş simţi liber. Simt că mă sufoc.”
-Bine, faci cum vrei, te aştept, aici, pe canapea. „Lipsă de educaţie, lipsă de respect, lipsuri mari. De ce l-am ales tocmai pe el? Eu, eu, eu. O pedantă, o conformistă, o mofturoasă.”
„Nici nu-mi dau seama cum am ajuns aşa de departe cu discuţia. Iar mi-am luat o sarcină, tot eu să răzuiesc, tot eu să-l scot basma curată. Şi toate astea pentru ce? Ca să-l salvez de el însuşi sau ca să mă salvez pe mine? Ruptura mi se pare iminentă. Ce mai conta cu ce imagine pleca fiecare despre celălalt?”
-Ştii ce mi se pare cel mai greu? „Niciodată nu mi-a plăcut să vorbesc printre uşi, să vorbesc tare, să mă audă de la bucătărie. Prefer să fac asta, decît să-l găsesc acolo, mîncînd în picioare lîngă masă sau lîngă bufet.”
-Totul e greu, dar să auzim ce ţi se pare ţie greu, asta e important acum pentru tine.”Să o zgîndăr puţin, vrea să mă salveze. Să mă salveze şi să mă transforme în ce vrea ea. Să mă lege cu lanţuri, să mă înrobească complet. Ruptura va fi definitivă. Îi voi da lovitura finală. Nu e momentul acum. Să mai jucăm puţin jocul. Poate facem sex. Contează. Sex mimat. Orgasm mimat. De ani de zile. Sex ca pastila de sex. Cu regularitate de ceasornic. Cu figuri, cu gîfîieli, cu tot tacîmul. Sîntem doi intelectuali sau nu sîntem doi?”
-Mi se pare greu să ne găsim nişte nume. Numele tău şi numele meu. Nu le-am putut rosti ani de zile, nu se mai lasă rostite. Nu am apelat nici la variante grotesc drăgălaşe ca pisi, iubi şi altele. Cînd ne întîlnim, tu întotdeauna mă întrebi: „-Ce faceţi, doamnă?”, eu întotdeauna îţi răspund:”-Ce protocolar sînteţi, domnule!” „Apoi nu mai are rost să ne spunem numele, fie începem o discuţie fără cap şi fără coadă, în care numele nu mai au absolut nicio importanţă, doar sîntem noi doi, inconfundabili unul pentru celălalt: El şi Ea, fie facem sex. Sex cu pastile, orgasm mimat, sex ca obligaţia de a face sex o dată, de două ori sau chiar de trei ori pe săptămînă. Totuşi, contează. Cînd mergem undeva împreună, ne ignorăm reciproc şi nu vorbim unul despre celălalt. Părem două cunoştinţe vechi care nu mai au prea multe de povestit. Nu putem spune soţul sau soţia mea, aşa că încercăm să ieşim cum putem mai bine din situaţia asta.
Oricum, nimănui nu-i pasă, nici chiar nouă, nu ştiu de ce mă gîndesc la aşa ceva.”
-Ai dreptate. „Ne e greu să ne spunem pe nume, pe numele noastre adevărate. Uneori nici nu le mai ştim, le amestecăm, le mestecăm, le înghiţim cu efort. E mult prea mare efortul.” Să găsim acum două nume, să le dăm două vieţi. Şi un sens în viaţă. Comun sau separat. Tu cum ai vrea, comun sau separat? „Ce răspuns va da la întrebarea asta? Ea sau ambiţia ei. Pare uşor de manipulat şi, adesea, chiar e. Apoi spune nişte chestii din care îmi dau seama cît e de vicleană. Manipularea manipulatorilor.”

Anunțuri

9 Responses to “Crochiu(IV)”

  1. Ana-Maria Says:

    Nu pot sa anticipez nimic. Doar ca in final amandoi vor fi mai buni si mai apropiati. Mai adevarati.

  2. Adriana Says:

    Mai adevarati da, asa cred si eu. Mai apropiati nu cred… E deja o prapastie intre ei, un abis…

  3. bogdan Says:

    Mie mi s-a părut ultima continuare mai bună decât a penultima, dacă e să mă refer la cele două pe care nu le citisem încă.
    Ultima povestire chiar are nişte părţi care sunt deosebite, strălucite – de exemplu:

    ”Nu aş vrea să te deranjez. Ştii bine că detest scenele cu tentă matrimonială. Mănînc repede ceva în bucătărie, nu am nevoie de faţă de masă, nici de şerveţele. “Mă sîcîie teribil felul acesta al ei de a fi gospodină, maternală şi pisăloagă. Mai degrabă aş ieşi la aer, m-aş plimba cu maşina, fără să-mi pese dacă virez la dreapta sau la stînga. M-aş simţi liber. Simt că mă sufoc.”
    -Bine, faci cum vrei, te aştept, aici, pe canapea. “Lipsă de educaţie, lipsă de respect, lipsuri mari. De ce l-am ales tocmai pe el? Eu, eu, eu. O pedantă, o conformistă, o mofturoasă.””

    După cum îți spuneam, stilul tău este asemănător cu al unui scriitor portughez, Antonio Lobo Antunes, am citit câteva romane scrise de acesta, acolo există aceleași gânduri, dialoguri, trăiri ale personjelor, aparent fără o ordine, o coordonare.
    La Antunes, pe scurt, sunt însă mai multe personaje, ale căror destine se întretaie în mod măiestru, la tine există, deocamdată, numai EL și Ea.
    Ca sugestie, materialul, după mine, ar putea fi folosit mai degrabă pentru o nuvelă, decât pentru un roman.
    De fapt, cum se scrie un roman, întâi se face un schelet, un scurt scenariu, care apoi se dezvoltă, se umple cu detalii, englezii au un termen pentru asta – ”beef up”.
    Exemplu de scenariu (comprimat la maximum): Gigel vine de la război, își găsește nevasta în pat cu Ionel, colegul de bancă din liceu și camarad pe front. Gigel vrea să se omoare, dar vrea întâi să mai dea pe gât una mică. La crâșmă o salvează pe prostituata Lola de un grup de nemernici. Lola îl salvează pe Gigel. Gigel + Lola=Love. Imagine de final: Gigel ţinând-o pe după umeri pe Lola, pe o culme muntoasă, în fața lor se întinde o așezare frumoasă de munte, Lola e însărcinată (triumful vieţii! :)).

  4. bogdan Says:

    Sorina, te devorează creaţia ca pe marii autori 🙂
    Un exemplu de autor devorat în totalitate este amicul Boeriu, care nu mai apărut pe aici … Păcat! … Prezenţa lui aici era ca un licăr de licurici într-un lan de grîu, noaptea (sau noapcea, cum zice socră-meu, care e bănăţean).


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: