Addicted

1 Februarie 2010

Să zicem că ai coresponda cu cineva pe care nu l-ai văzut niciodată. La început, mai mult în glumă, îi răspunzi, fiindcă vrei să afli cam ce are în cap (apropo de topul A3). Mai apoi, omul dovedeşte că e un interlocutor pe măsură. Cult, ambiţios, orgolios, zeflemitor, adesea dincolo de marginile general acceptate ale bunei – cuviinţe, insolent. Totuşi cu verticalitate, poate cu prea multă verticalitate, cu idei constante, chiar fixe. Totdeauna argumentate însă, chiar dacă se foloseşte excepţional de cazuistică.
Un om pe care nu-l poţi aşeza nicăieri, nici în spaţiu, nici în timp.
Te provoacă mereu. Dă răspunsuri dure, iar cînd nu sînt dure au ceva drăgălaş-nepotrivit, prin prisma condiţiei femeii, care te enervează şi mai rău.
Totuşi, nu te poţi abţine. Mereu te provoacă şi mereu îi răspunzi. Se supără şi el, te superi şi tu. Începi să-l tutuieşti, sperînd să ţi-l apropii. Acceptă, dar situaţia nu se schimbă deloc. Aceleaşi discuţii în contradictoriu presărate cu aluzii insultătoare. Aceleaşi răspunsuri înţepate, pline de ironie. Omul rezistă mai bine decît te aşteptai. Începe să devină periculos. Aproape obsesiv. Pleci. Pur şi simplu, se întrerupe absolut orice legătură cu acest om. Uiţi. Prin prisma memoriei recente. Ştii, însă, cumva, că toate sînt puse bine în sertarul potrivit. Aşteaptă doar să fie scoase la lumină, fiindcă nu s-a încheiat, nu are cum.
Trec aproape doi ani. Te reîntîlneşti cu el, în acelaşi spaţiu virtual. Niciun fel de introducere, niciun fel de tatonare. Totul, ca de la început. Mereu te provoacă, mereu îi răspunzi. E un joc în care prima regulă e că nu trebuie să te porţi cu mănuşi. Nu înţelegi care e miza, de fapt, nu e nicio miză. E doar jocul. E un joc mai fascinant decît orice joc interactiv scos de minţile celor care se ocupă cu aşa ceva. Are loc o bătălie. Cu floreta, cu tancul, cu tunul. El îţi reproşează că eşti mult prea înfumurată, tu îi spui că se plictiseşte şi şi-a găsit o distracţie în asta. Intervine un glonţ tras la întîmplare de soartă. El pleacă. Tu începi să te plictiseşti. El? Nu ştii… Memoria recentă nu se mai lasă păcălită. Te întreabă mereu, va trebui să mai aştepţi încă doi ani?
Tu nu ştii ce să răspunzi. Te gîndeşti doar la Fiul risipitor

Anunțuri

17 Responses to “Addicted”

  1. intrecere Says:

    Prea frumos scris ca să treacă necomentat.

    De altfel, povestea însăşi e frumoasă. Poate mai frumoasă ca realitatea. Care realitate? Poate virtualitate… cît pe-aci.

    • Sorina Says:

      Prea dur comentat, ca să treacă neobservat.
      Care poveste, care realitate, care virtualitate? Cît pe-aci, da’ n-a fost să fie… (lacrimi, suspine, nelinişti, frămîntări; toate în background, dincolo de bine şi… de tine, că doar eu nu-s Nietzsche.)

  2. Dan M. Says:

    Scriseşi cu schepsis.
    Ţi-e dor, Darling? Voi reflecta – nu dispera.

    • Sorina Says:

      Vai, nu pot să cred că coborîşi (sic!) din înaltele-ţi sfere, ca să-mi dai replica şi încă la perfectul simplu.
      Am luat pastile, mi-am făcut injecţii; mai pot să aştepta să reflectezi…Take your time, darling.

  3. Bogdan Says:

    Cum o mai duci, Dane, în anonimat? 🙂

  4. strelnikov Says:

    > au ceva drăgălaş-nepotrivit, prin prisma condiţiei femeii

    cum adica? i dont get it.

  5. strelnikov Says:

    misoginismul e dragalas-nepotrivit, deci. i see.

  6. strelnikov Says:

    tu moderezi toate comentariile? hm.

  7. strelnikov Says:

    lol. accentul era pe „moderezi” – nu pe „tu” 🙂

    adica in general se modereaza primu comment [al cuiva] p’orma e la liber. anyway.

    da, io nu’s cu comments & stuff.

  8. Perspicacius Says:

    Pacat ca v-a secat motivatia conversationala.
    Era desfatatoare polemica femeie cu postari elaborate, jignita, inaripata, categorica, echivoca – nea Marin invesmantat la repezeala in itari si cu floreta dosita in traista.

    • Sorina Says:

      :)) O descriere excepţională a întregii afaceri… Nu am înţeles partea cu înaripată. Categorică şi echivocă se împletesc de minune, însă. Ba chiar se completează perfect în bovarismul meu. Tu ce mai faci?

      • Perspicacius Says:

        Fascinatia exercitata de Dan M. asupra ta este evidenta. De-asta, in subtext, se itea cate un frison in scrierile tale.De aici „inaripat”.
        Si eu ii pretuiesc inteligenta si umorul. Fiind absolventii aceluiasi liceu nici nu se putea altfel.
        Sigur, chestia cu frisonul nu prea imi reuseste.
        Fac bine, stau in fata laptop-ului majoritatea timpului si 10 minute in fata cate unei carti. Cred ca sculer-matriterii sunt la fel de repede biruiti de somn.

      • Sorina Says:

        Dacă ţii cartea cu titlul în sus, încă e bine…
        Să ştii că nu eram chiar înaripată, dar e un caz de individ înveştmîntat în iţari care reuşea să mă scoată destul de des din monotonie. Şi asta nu e puţin lucru.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: