Despre M.

18 Ianuarie 2010

Vorbesc zilnic cu un bun prieten. M. Angoasaţi fiecare în parte, dar împreună parcă ne potenţăm angoasele. Ce faci? Mă uit la un film, Citesc.
Ce film? Door in the floor, l-ai văzut? Nu, cu cine e? Cu Jeff Bridges. Aha. Subtitrat în suedeză. (Rîs nedefinit) Tu ce citeşti? Ceva de Pleşu. Despre? Despre sentimentul naturii în cultura europeană. Nu-mi place Pleşu. Da, dar stai să-ţi povestesc despre Philosophenweg. Bine, dar scurt. Dar de ce scurt? Vrei să mă enervezi?, Nu, dar mă uitam la film. Lasă că te uiţi mai tîrziu. Bine, spune. E vorba de un drum în Heidelberg, un drum banal, opac la imediatul naturii. Şi? Ăsta e drumul pe care merg filozofii, fiindcă pentru un filozof orice cărare e doar culoarul unui raţionament. Zice Pleşu că naturile speculative se plimbă, ca Heidegger, nu prin pădure, ci prin cuvîntul pădure, că intuiţia lui a fi în natură nu aparţine trestiei cugetătoare, ci trestiei pur şi simplu. Da, interesant. Apropo, cum ai explica chestia asta:caracterul apofatic al naturii? Nu ştiu, ce scrie în dicţionar? Nu scrie, m-am uitat. (Discuţia ajunge foarte departe pînă la constanta structurii fine) Ce e asta? (M. a absolvit facultatea de fizică.) Îmi explică. (Reţin cîte ceva, e greu). Ştii ce mi-a plăcut la Borges, din ce-am citit? Ce? Uite asta, Un mister parţial, despre cum percep argentinienii Statul. Adică? Adică, aforismul lui Hegel „Statul este realitatea ideii morale” nu are nicio valoare pentru ei. Interesant. (M. este un rebel) Dar cum? (Se lansează într-o descriere amplă a unui personaj infam din istoria Argentinei) Zic, mai aproape de ideea lui Don Quijote că nu e treabă de oameni cinstiţi să fie călăii altor oameni. Că tot a venit vorba despre călăi , nu te mai reţin, te las să te uiţi la film. Hm. Tu ce faci? Citesc. Vezi că mîine e o ecranizare nouă a romanului Război şi pace pe TVR1. Rusesc? Nu cred. Stai că mă uit în TVmania. Nu e rusesc, dar poate mă uit.Tu te uiţi? Nu cred, nu am răbdare. Mai vorbim mai tîrziu. Te sun eu. Pa. Pa.
Mă duc să-l sun…

Anunțuri

11 Responses to “Despre M.”


  1. Are dreptate Plesu cu Philosophenweg, dar doar pana la un punct. Adica uita ca rationalul e, cantitativ vorbind, neglijabil. O coaje de nuca care pluteste pe un ocean de ganduri, cum ii scriam si prietenului tau M. Ori de unde sa stii ce tsunami-uri ganditoare iti vei starni din adacurile spiritului privind de pe Philosophenweg curgerea lina a Neckarului, ruinele castelului sau vama de la podul vechi, devenita acum inutila. 😉

    • Sorina Says:

      Eu nu ştiu dacă mie mi-ar trezi vreo emoţie curgerea lină a Neckarului, fiindcă nu am fost acolo, dar ţie, deşi eşti un filozof, cu siguranţă ţi-a trezit, că prea ai spus-o frumos!


      • Daca treci prin zona, cauta-ma, si o sa te duc acolo. O sa intelegi ce nu a inteles Plesu. 🙂

      • Sorina Says:

        Bine, te caut, numai să nu mă duci cu avionul şi cu tine pilot, caz în care nu aş mai înţelege nimic…


      • Nu asta intentionasem. Totusi, te-ai gandit ca privind lucrurile de sus ai putea castiga o perspectiva noua, inedita? Ca ai putea deveni constienta de existentza unei noi dimensiuni? Desigur, una prozaica in comparatie cu cea care iti permite sa te deplasezi „lateral in timp”, in realitati paralele (M. iti poate explica despre ce e vorba), dar totusi, o dimensiune inedita. 😆

  2. M. Says:

    Există inadvertenţe.

    Să lăsăm loc şi pentru catafaticul profan(!?), în măsura posibilului.

    Infamul era personajul tău, adică al lui Borges. Eu propuneam mai mulţi şi mai mărunţi. Şi tot n-am văzut filmul, care, zgîndăresc cu un by the way, „era din alt film<". Ca să fie clar. Nu merge lin cu suedeza.

    M.

    • Sorina Says:

      Dacă te vezi în rolul catafaticului profan, nu există măsură a posibilului. (sic!)
      Ce metodă este aceasta să te bagi în literatura cuiva? Ai văzut tu pe cineva aşa de imprevizibil încît să iasă din ficţiune (roman, nuvelă, povestire etc.) şi să înceapă să se construiască singur?
      Potoleşte-te cu băbăciunismele astea! Chiar aşa, trebuie să respectăm întreg adevărul istoric, doar fiindcă unii sînt teribil, dar teribil de tipicari?

      • M. Says:

        Un blog defectuos. Pînă şi comentariile sînt introduse anapoda, la mijloc, printre altele, ca o negare a discursivităţii.

        Poate cel mult un catafaticultor ocazional.

        Caracterul ficţional oferă o libertate măreaţă. Fiind deja băgat, pînă peste cap, în „literatura cuiva”, încerc să profit de posibilităţi fără a lua în seamă trăncănăciunile autorului.

        Adevărul nu trebuie respectat sau, întreabă Polichinelle, are literatura secrete? Încercam doar o ajustare cronologicească şi pe categorii, pînă la istoriceşte, să bat în lemn, drumul e lung.

      • Sorina Says:

        Dacă e să discutăm despre trăncăniciuni, să zici mersi că te-am înfăţişat, ca autor, aşa de cult şi de masculin. De fapt, încă de cînd te-am cunoscut, mi-am dat seama că sîntem echipa perfectă de trăncănitori-flecari. Doar nu o dată te-am asemuit lui Jacques din Jacques fatalistul şi stăpînul său de Diderot, carte pe care tu nu o citiseşi, dar ţi-am citit eu anumite pasaje, ca să-ţi faci de-o impresie. Desigur tu eşti Jacques, iar eu stăpînul.
        P.S.
        Polichinelle întreabă, nimeni nu dă niciun răspuns, fiindcă toţi văd ceea ce e de văzut…

      • M. Says:

        Stăpînii sfîrşesc prost. Cu deosebire cînd se pun cu înţelepciunea dură a poporului.

        Jacques Bonhomme

      • Sorina Says:

        Hai să te las să ai ultimul cuvînt. Asta e soarta masculilor feroce, fie ei bonomi sau nu, pot fi cu uşurinţă manipulaţi de nişte biete femei…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: