Blog şi „feedback”

28 Decembrie 2009

Au trecut două săptămîni de cînd am început să scriu, aici, în acest spaţiu pe care nu-l consider numai al meu. Nu e ca şi cînd aş scrie într-un caiet frumos legat pe care-l păstrezi într-un sertar închis. Aici sertarul e întredeschis şi pus la vedere, unii vin şi frunzăresc caietul, alţii îl citesc din scoarţă în scoarţă. Unii îşi spun părerea, alţii o păstrează pentru ei.
Dar, cel mai important, mă sună prietenii, prieteni pe care-i cunosc din liceu, din facultate, din tinereţe, vorba lui Cărtărescu: acum tu eşti doar o fostă colegă de facultate
o fostă dulce colegă de facultate, din facultate, din tinereţe…
*
acum, tu eşti o superstiţie, o hiperrealitate cu zeci de miliarde de
feţe., şi-mi spun că ar trebui să mă apuc de scris, de scris o carte care poate fi un roman sau o culegere de amintiri, de eseuri etc.
Am luat şi nu am luat în serios acest îndemn. Am luat în serios fiindcă cei care mi-au spus-o, mi-au spus-o frumos şi cu acel fel prietenos-blînd care, mai întotdeauna, îşi găseşte drum către sufletul meu, nu am luat în serios, pe de o parte fiindcă eu nu cred că sînt pregătită pentru aşa ceva, pe de altă parte, fiindcă citisem de curînd un eseu-povestire scris de Miguel de Unamuno, prin 1926 cînd avea vreo şaizeci şi ceva de ani, eseu intitulat Cum se face un roman.
Pentru ei, pentru cei care m-au îndemnat să scriu voi cita aici începutul acestui eseu şi-i voi întreba dacă cineva poate să depăşească această stare, fără a fi Unamuno (şi imediat îmi vin în minte versurile aceluiaşi Cărtărescu care spune: să ne iubim, unamuno, nebuno, să ne iubim, chera mu):

Iată-mă în faţa acestor pagini albe – albe ca viitorul cel negru: teribil alb! -, încercînd să ţin în loc timpul care trece, să imobilizez fugitiva zi de azi, să mă înveşnicesc sau să mă nemuresc în sfîrşit, deşi eternitatea şi imortalitatea nu sînt unul şi acelaşi lucru.
Iată-mă în faţa acestor pagini albe, viitorul meu, încercînd să-mi revărs în ele viaţa…

Ce ziceţi?

Anunțuri

4 Responses to “Blog şi „feedback””

  1. Mihai Says:

    Prea multe ezitări bovariste, madame. La treabă!

    • Sorina Says:

      Ce dur sînteţi, dragă domnule! Ezitările sînt bovariste şi fac parte din inefabilul feminin (sic!) de je m’en fichism şi nenoroc, cum spune poetul nostru preferat în poezia Femeie, femeie, femeie
      Uite întreaga strofă, ca să înţelegi:

      …atâta lumină era pusă în fondul de ten de pe umerii obrajilor tăi
      atîta spaimă în adînciturile claviculelor tale
      atîta modernitate şi nonşalanţă în mersul tău
      atît je m’en fichism, atît nenoroc…[…]
      cine mai eşti? unde mai există nostalgia ta, neajutorarea ta, egoismul tău?

  2. Bogdan Says:

    Ai dovedit că ai talent, Sorina, dar romanul este un lucru greu, ce scrii tu pe blog faţă de un roman este precum un munte pitic din Dobrogea faţă de Carpaţii Meridionali. Este o încercare, depinde de tine să o accepţi şi mai ales să o duci la capăt, scoţând ceva bun. Eu zic că poţi. Mai ales dacă te ajută Dan M …

  3. intrecere Says:

    Dan eM nu poate. Are cîte un „Δ scrijelit pe fiecare fesă.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: