Un gînd pentru Labiş

20 Decembrie 2009

Eram în clasa a IX-a cînd am descoperit poezia.  Învăţam la Liceul de informatică, Dr. Petru Groza, cum se numea pe atunci,  în prezent Tudor Vianu.

Nu era un liceu de fiţe, dar era un liceu foarte bun, cel mai bun de atunci, zic eu, şi chiar se făcea carte. Oricum româna nu era o materie prea mult băgată în seamă de către elevii care veniseră acolo ca să înveţe informatică o chestie foarte nouă şi de efect  în anumite cercuri neofite.

Aveam o profesoară de română foarte slab pregătită şi, adesea, la orele ei se cam pierdea vremea, nu eram siliţi să aprofundăm materia, de lecturi suplimentare nici nu se punea problema. Poate acesta a fost motivul, aşa cum ne explică Piaget în Psihologia copilului, pentru care mi-am dorit să citesc mai mult, petrecîndu-mi ore în şir pierdută în visare, citind Labiş, Minulescu, Bacovia. Pe aceştia trei îi consider poeţii adolescenţei mele. De-abia în studenţie i-am descoperit pe Cărtărescu, Stratan, Iaru şi Coşovei, volumul Aer cu diamante, apărut prin anii ’80, fiind una dintre cărţile cu cele mai frumoase poezii româneşti pe care le-am citit.

Şi, nu ştiu cum, azi mi-am amintit că e iarnă, că Labiş a murit stupid în preajma Crăciunului şi, în memoria sa, voi transcrie aici o poezie. Poate cea mai frumoasă poezie a lui, după părerea mea.

UMANISM

Sînt furios pe tine dar mai ales pe mine
Că m-ai făcut prea lesne să-mi distilez în grai
Învălmăşirea tandră şi crudă, ce mă ţine,
Diminuîndu-mi forţa canalelor de nai. 

2
Sînt bucuros că astăzi a nins întîi şi-ntîi,
Că azi întîia oară sînt drept precum o spadă,
Că îmi mîngîie fruntea întîiul tău călcîi,
Că-s negru în pustia candidă de zăpadă,

Şi este totul aspru şi disperat primar,
Adică în furtună de patimă ţesut,
Şi se alcătuieşte pe nervii mei de jar
Uluitor de-albastru întîiul tău sărut.

Ce încîlcire tristă în mine ai produs
Şi cîtă deznădejde şi cîtă bucurie,
În acest vin de toamnă, şi tonic şi confus,
În aiurarea stearpă cum te arăţi tu mie.

Eu vreau o clipă numai viaţa să-mi consum
În sărutări sterile mînjindu-ţi-o, mănuşa.
Ca niciodată, poate, drapelul meu postum
Să nu-şi descînteieze în asfinţit cenuşa.

Dar vie-apoi urîtul, deluviile vie,
Şi descleşteze-şi  noaptea deasupră-mi fălci de fum,
Să nu mai ştie nimeni smintita bucurie
Pe care-o sorb cu cana spartă-acum.

3
Oh, nu, nu e aceasta. Eroare-i peste tot.
Sînt munţii în eclipsă, de-aceea nu văd soare.
Rachiurile-ntr-înşii se poticnesc în bot,
Dar umanismu-i doare şi dragostea îi doare.

Îndură-te de toate acestea, Demiurge !
Placidă în clepsidră nimicnicia curge,
Pe cînd eu stau de faţă teribil şi onest
Topindu-mă în masa poemului acest.
                                31 oct. 1956

 Din volumul Poezii-Editura Albatros-1985

Anunțuri

3 Responses to “Un gînd pentru Labiş”

  1. Bogdan Says:

    „Poate acesta a fost motivul, aşa cum ne explică Piaget în Psihologia copilului, pentru care mi-am dorit să citesc mai mult, petrecîndu-mi ore în şir pierdută în visare, citind Labiş, Minulescu, Bacovia. Pe aceştia trei îi consider poeţii adolescenţei mele”

    Frumoasă imaginea.

  2. Mihai Says:

    Zăpăcitor.
    Oare cenzura timpului era formată numai din teologi infiltraţi?

    Oare producem munţi şi cînd nu înţelegem nimic din cuvînt?

    • cilmate Says:

      Nicio cenzură nu poate opri tinereţea creatoare. Labiş avea doar douăzeci de ani.
      Nu cred că putem produce nimic în fara Cuvîntului, aşa după cum am explicat cu altă ocazie.
      În orice caz, prima dată cînd am citit această poezie, am perceput-o ca pe o poezie de dragoste. Mai apoi, nu.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: