Old sins cast long shadows…

Nu știu exact care este sursa acestei ziceri, știu însă sigur că am citit-o într-o carte a Agathei Christie. Păcatele vechi au umbre lungi, ar fi traducerea,  dar sună mai bine în engleză, fiindcă parcă  și vezi cum se proiectează greșelile trecutului în prezent.

Cam asta trăim noi în fiecare zi a democrației noastre de palmier sau poate de baobab, fiindcă ăsta e copacul care dă pîinea maimuțelor.

Maimuțele sînt însă flămînde, copacul nu dă roade, anotimpul nu ajută, poziția geografică nici atît, clima fiind temperat-continentală… și nu numai atît.

Se cere astfel o încălzire artificială mult mai actuală decît cea globală, încălzire care se face prin mai multe metode cum ar fi sticlele incendiare, bivuacurile și, de ce nu, aglomerarea pe principiul salamandrelor. Copacul e bătrîn, are rădăcini adînci, e trecut prin multe, a văzut destule și e uns cu toate alifiile, ceea ce-l face cumva ignifug.

Presa mondială e la datorie, urmărește copacul, urmărește maimuțele sau poate salamandrele, imaginea trebuie neapărat afectată, fiindcă astfel interesele mondiale sînt mai ușor de atins, deși cu un astfel de copac tot piece of cake erau!

Eu am deschis televizorul și am privit. Nu mă interesează nici copacul, nici maimuțele, nici poziția geografică, nici măcar interesul care e mare pe zona asta de interes (repetiție absolut necesară în contextul dat).  Dar nu pot să nu văd the big picture. Și în această big picture e un singur personaj, e aproape un portret, acela al manipulării. Manipularea manipulatorilor și mai mult decît atît!

Cred că am atins înțelegerea conceptului de manipulare în sine. Sau tranzitivitatea în manipulare. Să scriu un studiu?! ar fi o manipulare…

(sick of everything)