Un exemplu de anacronism… ?!
20 septembrie 2011
O idee care nu mai poate ” însufleți” masele. De fapt ce le-ar mai putea însufleți?
Madame Bovary
Gînduri despre lume, nebune, nebune
Gînduri despre lume, nebune, nebune
O idee care nu mai poate ” însufleți” masele. De fapt ce le-ar mai putea însufleți?
20 septembrie 2011 at 7:49 pm
- câte un mic şi câte o bericică;
- câte o pungă cu ceva de-ale gurii;
- mediatizarea unor scandaluri gen Monica şi Irinel, Oana şi Pepe;
- telenoveletele;
- nişte filme porno…
21 septembrie 2011 at 7:39 pm
Comunismul poate veni ca o reacţie la genocidul la care este supus un popor în condiţiile unui capitalism sălbatic, dezumanizant.
De ajuns de multe dintre rudele mai în vârstă din ambele părţi, ale mamei şi ale tatălui, mi-au spus că umblau desculţi pe vremea boierilor. România, cel puţin în Sud şi în Est, a fost o ţară înapoiată până în 1945. Comuniștii au eradicat două tare care antamau poporul, analfabetismul și TBC-ul, au oferit case și, până în 1979, educație și condiții foarte bune de viață, asta cel puțin de când a venit Nicolae.
Azi suntem țara furtului pe față, fără rușine, o țară în care poporul este supus unui genocid.
29 septembrie 2011 at 7:44 pm
Asta e ca si cum ai spune ca un rahat pe farfurie e mai bun decit unul imprastiat pe jos.
Bineinteles, ca daca nu exista comunismul, tebeceul nu era eradicat si nu se construiau locuinte sau metroae..si apropo de taranii deculti, eu cred ca comunismul a fost cel mai lent mijloc de adaptare la pantofi si ghete.
29 septembrie 2011 at 9:51 pm
Dar dacă a fost unicul mijloc, creca?
30 septembrie 2011 at 9:44 pm
Creca, pentru noi comunismul a fost calea la care te refereai, și alta nu cred că ar fi existat. Depinde de țară.
29 septembrie 2011 at 10:52 pm
daca ar fi fost unicul mijloc, toata omenirea ar fi trecut invariabil prin comunism..dar uite ca unii au rezistat tentatiei confortabile de a lua altuia ceea ce el nu e in stare sa aiba.
30 septembrie 2011 at 6:31 am
“a lua altuia ceea ce el nu e in stare sa aiba.”
Acest enunţ ar putea fi adevărat în cazul micilor producători, care folosesc exclusiv munca lor. În cazul patronilor (care folosesc muncă salariată), cei care iau de la alţii ceea ce moralmente nu li se cuvine sunt chiar patronii. În problema asta, a însuşirii plusvalorii create prin munca salariaţilor, adevărul are evidenţa adevărurilor matematicii.
30 septembrie 2011 at 8:30 am
De fapt, totul este un mare eșec. Nu știu cum au rezistat alții, dar noi care nu am rezistat atunci, am ajuns acum într-o gaură neagră. De luminița de la capătul tunelului nici nu mai poate fi vorba!
28 septembrie 2011 at 5:40 pm
Poate ca ne trebuie o mica scanteie.